Vicii Primare

Capitolul 15 - Singur în suflet. >>Răzvan POV

                Mă uit la ceas și observ că este trecut de orele 16. Directorul iar întârzie și așa are pretenția de a-și păstra clienții fideli.

                -Cu cine naiba vorbești atâta prin mesaje? o întreb pe femeia care stătea foarte relaxată pe un scaun lângă mine.

                 -Carmen! Îi atrag atenția când mă ignoră.

                -Cu un bărbat, normal. Îmi răspunde cu un zâmbet care o face să pară plină de viață și mult mai tânără.

                Mă întreb dacă are legătură cu Croitoru, dar prefer să nu mă implic în viața ei personală. Nu înțeleg de ce dracu mă tot gândesc la copila aia înțepată.

                -Rodriguez! Îmi pare rău că te-am făcut să aștepți. Îmi spune bărbatul chelios care a intrat în biroul său.

                Dau mâna cu el și-mi dreg glasul ca secretara mea să lase naibii telefonul din mână.

                -Domnișoară Savinescu. Frumoasă ca întotdeauna.

                -Vă mulțumesc, domnule Țiriac. Spune bruneta cu un aer profesional.

                Ne așezăm cu toții și bărbatul scund ne prezintă situația împrumuturilor care ne-au fost acordate în ultima perioadă pentru terenul din centrul orașului. Trecuse o săptămână și abia am reușit să achit rata pe această lună. Am blestemat seara în care la ușă și-a făcut apariția Daniel, fiul lui Emil. Nu mă așteptam nici într-o mie de ani că el va fi cel care-mi oferă o mână de ajutor. Am acceptat, nu aveam ce să fac. L-am făcut pe Daniel Cristea acționar în firma mea și acesta mi-a achitat datoriile care-mi suflau în ceafă.

                -Rodriguez, ești de acord? Îmi atrage atenția omul chelios și încuviințez scurt din cap.

                Dăm mâna și ieșim din biroul acestuia. Oferta era de nerefuzat dar tot trebuia să-mi dreg afacerile cu cap până luna viitoare dacă nu vreau să dăm faliment atât eu, cât și noul meu asociat care tot insistă să se implice și fizic, nu doar financiar.

                -Ce facem? Mă întreabă Carmen în timp ce-și pune centura.

                -Te duc pe tine acasă. Îi spun și ies din parcarea băncii cu viteză.

               -Nu vrei să rămân cu tine în seara asta? Mă întreabă pe un ton senzual.

                Îi arunc o privire fugară și strâng volanul mai puternic. Scutur ușor din cap și știu că este dezamăgită. Au trecut aproape două săptămâni în care nu ne-am mai făcut de cap dar ea ar trebui să fie fericită că nu mai profit de ea oricând am nevoie. Are dreptul la o viață cu un bărbat care să o iubească așa cum eu nu voi fi în stare niciodată. Pufăi ușor și împing pedala de accelerație până la podea ca să scap mai repede de prezența ei. Prost! Imbecil! Cu secretara? Mă mustrez tot drumul pentru prostia făcută. Opresc în fața blocului ei și aștept să coboare din mașină.

                -Nu vrei să urci la o cafea? Mă întreabă cu un strop de speranță în voce și cu un picior pe asfalt.

                -Carmen, nu. Trebuie să încetăm să mai facem asta. Să ai o seară plăcută.

                Femeia coboară dezamăgită din mașină fără să mai spună nici un cuvânt și demarez când scap de ea. Refuz să mă duc direct la casa goală unde nimeni nu mă așteaptă niciodată și conduc până în afara orașului. Opresc în dreptul crucii care luminează în fiecare noapte și privesc orașul luminos ce se așterne la picioarele mele. Am descoperit locul ăsta în prima lună când am venit în România și m-am reîntors aici ori de câte ori m-am simțit răvășit. Mă uit spre golul din scaunul din dreapta și oftez când simt singurătatea care-mi învăluie inima. Mereu am știut ce am vrut de la viață, dar undeva, în drumul meu spre succes, m-am pierdut. Nu știu cum s-a întâmplat asta. Mă simt singur. Mă simt atât de singur. Imaginea a doi ochi albaștri îmi vine în minte și încep să râd ca un nebun. Am visat-o de atâtea ori și m-am gândit la ea mai mult decât mi-a fost permis. Îmi las capul sprijinit de tetieră și inspir adânc. Mirosul de migdale îmi gâdilă nările și urăsc că îmi aduc aminte chiar și acum de aroma ei. Deschid ochii și mă uit la telefonul care sparge liniștea din mașină.