Vicii Primare

Capitolul 24 - Fulg de nea. >>Tudor POV

Eram îmbrăcați cu toții gros dar vedeam fetele cum dârdâie de frig din toate încheieturile.

        -Va fi distractiv! Îi spun Laviniei plin de entuziasm când geme ușor uitându-se la pârtia lungă și acoperită cu zăpadă.

        -Pot să plec? Vă rog! Mormăie și se uită rugător la noi trei căutând sprijin în oricine.

        -Dacă vrei să te iert pentru ce ai spus azi dimineață, ai face bine să participi și tu la asta. Îi spune Ioana cu un zâmbet provocator pe buzele date cu luciu și îmi dau seama abia acum că cele două s-au comportat ciudat la micul dejun.

        Lavinia înghite în sec și privește iar spre pârtia care arăta ca o sentință la moarte dar și o sursă plină de adrenalină pentru mine. Se milogise de noi de dimineață să nu o luăm cu noi la ski dar nu puteam s-o lăsăm singură, având în vedere că eram trei împotriva ei.      

        -Vino cu mine. Poate ar trebui să încerci ceva mai puțin periculos pentru prima dată. Îi spune Răzvan prietenei mele și o apucă de mână când aceasta mai avea un pic și se dezechilibra din cauza schiurilor.

        Ioana îmi zâmbește conspirativ și blestem noaptea trecută că nu am apucat să-mi fac de cap cu ea. Pletele blonde îi cădeau din fesul gri ce-l purta cu atâta mândrie și simțeam nevoia să-i miros părul strălucitor.

        -Mă mai admiri mult? Mă întreabă cu un zâmbet pervers și buzele-i lucesc în puțina lumină a soarelui de printre nori.

        -Te provoc să ne întrecem. Dacă câștig, mă lași să te sărut.

        -Și dacă nu? Întreabă neafectată de ceea ce am proclamat ca și câștig.

        -Dacă pierd, te las să mă săruți. Spun și-mi ridic ușor sprâncenele la micuțul joc murdar ce mi se derulează în minte.

        -Tudor, nu ești centrul universului meu. Ieri ne-am aliat pentru că ăștia doi nu fac nici un pas în nici o direcție, dar să nu crezi că mă interesează persoana ta. Îmi spune cu nonșalanță și privește în direcția în care au dispărut cei doi.

        Profit de faptul că nu se uită la mine, mă apropii de ea și îmi împleticesc schiurile cu ale ei ca să nu poată să plece nicăieri. Îmi așez mâinile pe talia ei și îi suflu la urechea pe jumătate acoperită de material:

        -Poate nu sunt acum, dar îți promit că nu va dura mult până mă vei implora pentru mai mult printre gemete.

        Tresare ușor, ceea ce-mi dă satisfacția că a fost atinsă măcar un pic de șarmul meu. Începusem să mă îndoiesc de abilitățile mele cuceritoare de când am cunoscut-o. Orice făceam, părea complet neafectată de mine, lucru care mă întărâta și mai tare. Rămân uimit când își pune ambele mâini acoperite cu mănuși pe umerii mei și mă privește intens cu ochii ei albaștrii.

        -Scumpete, ai o părerea prea bună despre tine. Dar cine sunt eu să-ți spulber visele?! După ce câștig, îmi faci curățenie în apartament timp de o lună ca să nu zici că nu te las să te bucuri ca un băiețandru la pubertate. Spune pe un ton mieros și doar vocea ei mă atinge exact în centrul atenției mele suprasolicitate de apropierea noastră.

        Mă împinge brusc și reușesc să cad într-un morman de zăpadă din spatele meu. O privesc cum se avântă spre părtie și îi urmăresc mișcările elegante cu care începe să schieze. Mă înjur pentru neatenție și mă grăbesc s-o prind din urmă. La o anumită porțiune din pârtie, Ioana se aplecă ușor în față și mă lasă să-i admir fundul. Drace! Ce bună ești! Oricine ar câștiga pariul, eu oricum am de câștigat, dar nu vreau să pierd plăcerea de a-i simți buzele și de a o face să tânjească pentru mai mult din mine. Îmi aranjez ochelarii pe nas și mă avânt într-un mod periculos pe pârtia batotorită. Îi ofer cel mai arogant zâmbet de care sunt în stare când reușesc s-o întrec și mă bucur de furia care i se citi pe chip. Era urât din partea mea să nu o las să câștige dar erau prea multe la mijloc ca să mă las așa ușor.