Vicii Primare

Capitolul 35 - Sărbătorim în tente de rom

Cel mai cald și perfect loc din lume este în brațele lui. Începeam să mă obișnuiesc să mă trezesc acolo în fiecare dimineață și numai simplul gând că revenirea la Iași va face să nu se mai întâmple asta, mă face să urlu ca o căprioară rănită.

-Bună dimineața, soare! Îmi șoptește la ureche și un scâncet plin de fericire îmi tresare din gâtlej.

-De unde știi că nu dorm? Întreb fără să-mi deschid ochii, inspirând parfumul lui care-mi droghează mereu mintea.

-Dimineața, înainte să-ți deschizi ochii, te cuibărești mai comod în brațele mele și îți apare un zâmbet adorabil pe față.

Mă desprind brusc din bucățica mea de paradis și-l privesc încruntată. Încep să chicotesc la cât de stupidă trebuie să par de față cu el și încep să râd în hohote când se năpustește asupra mea, sărutându-mă pe piept și gâdilându-mă în același timp.

-Te rog... Scâncesc iar când simt cum mi se adună lacrimile în colțul ochilor de atâta râs.

Își plasează mâinile pe mijlocul meu și își aduce fața la nivelul ochilor mei.

-Ce mă rogi, Lavinia? Întreabă cu vocea răgușită, încercând să-și ascundă zâmbetul de pe față.

Mă pierd complet în intensitatea privirii sale și uit ceea ce îmi făcea acum trei secunde. Creierul meu se oprește din funcțiune când îmi face asta și mă întreb dacă vreodată ochii lui nu vor mai avea efectul acesta asupra mea. Mă agăț de gâtul lui și fac singurul lucru la care fiecare por din corpul meu tânjește și-mi zdrobesc buzele de ale sale. Le gust fără milă și mă minunez cât de delicioase pot fi încă de la prima oră.

Rahat!

-Tata! Țip când îl împing în spate ca să ne despărțim din sărut.

-E ora șapte și două minute. Ai timp să te speli și să te îmbraci ca să mergem și după Elena. Spune amuzat și mă sărută scurt pe obraz.

Se ridică nonșalant de pe pat și-mi face cu ochiul în timp ce-și trage boxerii pe fund. Îl admiram fără inhibiții pentru că... Pentru că aveam ce să admir și el se numise iubitul meu. Eram o norocoasă și aveam parte de înțelegerea unui bărbat care ar putea avea orice femeie la picioarele sale, în schimb, se comportă de parcă el e la picioarele mele. Sar din pat, îl plesnesc rapid peste fund și intru în baie. Chicotesc în timp ce mă privesc în oglindă și realitatea mă izbește abia acum. Tata e bolnav iar eu sunt amuzată de un bărbat mai mare ca mine de parcă nu-mi pasă. Îmi analizez ochii și observ că deveniră gri în jurul pupilei și albaștrii la extremități. Percepeam prea multe sentimente contradictorii în același timp și nu știam pe care să le afișez. Îmi venea să plâng din cauza situației în care-mi trecea dragul meu părinte și nu puteam să nu zâmbesc când vedeam cu câtă căldură mă privește brunetul meu. Încercam să adopt o postură matură din a nu-l ignora și să evit să mă lamentez ca un copil de grădiniță.

Ies din baie pregătită să ofer un zâmbet cald tatei și să-i fac cunoștință cu Răzvan așa cum se cere. Brunetul mă sărută pe frunte și intră în baie. Cât îl aștept, hotărăsc să-l sun pe Tudor.

-La mulți ani, scumpa mea! Sper că anul acesta să-ți aducă toate cele bune! Îmi spune entuziasmat și încep să chicotesc când îmi imaginez sursa fericirii lui.

-Nu mi-ai răspuns la mesaj și am vrut să văd ce mai faci. Îi spun cu îngrijorare deși adevărul era că voiam să-mi fie alături în aceste clipe.

-Am fost... ocupat. Spune pe un ton mult prea vesel.

-Cred că-mi pot imagina ce s-a întâmplat. Pot fi scutită de detalii pe moment? Îl întreb deși știam că abia aștepta să-mi povestească de cât de minunat este el în pat.