Vicii Primare

Capitolul 56 - Inimi frânte >>> Răzvan POV

Fiecare contact cu pielea rece a sacului de box, mă face să-mi revărs toată mânia acumulată. Fiecare pumn pe care-l împing, este dedicat și mie pentru prostia ce am făcut-o. O iubesc și asta nu poate fi contenstat de nimeni. Comportarea mea a fost de prost gust și mă blestem pentru modul în care am fugărit-o de la ușa mea.

Carmen a căzut la mijloc din pură greșeală. Sau poate nu. Dar nu-mi pasă. Am înțeles de ce a venit la mine acasă în acea seară, căci era normal să mă pună la curent cu statutul tuturor afacerilor și, mai ales, cu situația mea de la bancă. Până la urmă, avea un salar destul de concistent pentru o secretară, chiar dacă avea mult mai multe sarcini pe cap, pe lângă actele standard de completat.

Eu aveam o explicație logică pentru prezența lui Carmen în casa mea, pe când Lavinia nu avea nici una pentru spectacolul ce l-a desfășurat în fața mea în acea cameră de hotel cu bărbatul ăla. Nimic în mintea mea nu se leagă. Cine naiba este Victor Simon și de unde o cunoaște pe Lavinia?

Acele de la ceasul din subsol mă anunță că este deja trecut de ora șapte a dimineții de luni. Ultimele zile mi-au mâncat și ultimul gram de rațiune, dar acum știu că am nevoie de Lavinia mai mult ca de orice. Refuz să dau crezare părinților mei și am nevoie de stabilitatea că între noi doi, totuși, mai există o fărâmă de speranță. Măcar să o las să-mi explice de ce mi-a făcut asta. De ce nu a mai așteptat măcar un pic până să mă întorc sau de ce nu mi-a spus de faptul că nu mă mai vrea?

Urc scările grăbit, mă dezbrac în drum spre duș și mă închid în cabină. Las apa caldă să-mi relaxeze mușchii și să-mi aline pumnii dureroși și crăpați de la atâta mânie, dar totul este în zadar. Nu pot să scap de starea de frustare, iar durerea mută ce mi s-a instalat în piept, mă copleșește cu fiecare minut care mi se scurge din viață.

Nu-mi doresc nimic mai mult decât să o am din nou în brațele mele. Parfumul și aroma pielii ei mă face să evadez din realitatea mea și să mă las purtat de feerie la fiecare bătaie lentă a inimii ei.

Mă îmbrac cu haine curate din șifonier și îmi îndes portofelul cu telefonul în buzunarele blugilor. Îmi caut cheile de la mașină în fructiera din bucătărie și ies pe ușa care duce direct în garaj. Mă așez pe scaunul șoferului, strâng volanul în mâini și fac un mic exercițiu de respirație ca să-mi calmez amalgamul de emoții ce-mi neliniștește stomacul acum că m-am hotărât să-i înfrunt adevărul și să-i dau posibilitatea să-mi explice ce se petrece între noi.

Conduc prudent până în cartierul în care stă ea și simt cum mi se oprește inima în piept când o văd pe Lavinia cu Victor în fața blocului. Parchez mașina și încerc să nu trântesc portiera în urma mea, deși îmi încleștez degetele-n pumni atât de tare, încât îmi intră unghiile proaspăt crescute în carne.

Femeia este la fel de frumoasă precum mi-o amintesc, deși ceva în ochii ei îmi dă de înțeles că suferă. Și sper din tot sufletul că suferă din cauza mea, la fel cum o fac și eu din cauza ei. Vreau să o iau în brațe acum și să o apăr de orice îi provoacă micuțe riduri în jurul ochilor.

Singurul gând care nu mă lasă să mai fiu rațional este acela că Victor și-a petrecut noaptea la ea acasă. Că a făcut dragoste cu persoana ce mi-a dat toată lumea peste cap. Că i-a dezmierdat sânii gingași cu mângâieri atente, poate chiar mai bine decât am făcut-o eu de atât de multe ori. Poate el o înțelege mai bine decât mine sau poate el îi aduce mult mai multe zâmbete pe buze decât o fac eu.

Inima mi-o ia la goană și-mi vine să urlu la imaginile din capul meu în care ea îi strigă numele lui în loc de al meu. Durerea-și face loc în sufletul meu cu rapiditate și își înfinge rădăcinile în coșul pieptului meu, făcându-mă să-mi pierd ritmul regulat de a respira.