Vicii Primare

Capitolul 32 - Revelion euforic

>> Tudor POV

Ceva mirosea urât și am deschis ochii speriat. Mă uit prin cameră agitat și răsuflu ușurat când văd că nimic din mine, pat sau alte lucruri din jurul meu nu ard. Mă așteptam la orice din partea ei. Trei zile nenorocite mă ignorase complet după ce că m-a sărutat cu patimă când am căzut amândoi în zăpadă în fața mall-ului. Ticăloasa! Se juca cu testiculele mele mult prea umflate acum din cauza ei și a fundului mult prea apetisant ce-l deținea cu mândrie. Mă făcea o fetișcană blondă mult prea ușor. Se trezea înaintea mea și pleca unde dracu pleca ea. Ieri ne-am întâlnit pe pârtie în timp ce executa cu grație câteva sărituri pe o rampă de gheață. Era a naibii de bună femeia asta și eu nu puteam s-o fac a mea. Se închidea în cameră și nici nu vreau să-mi aduc aminte de cât de sărată a făcut ciorba pe care a gătit-o acum două zile. Se răzbuna pe mine și juca extrem de dur. Afară deja era întuneric și am blestemat în gând că am reușit să dorm toată ziua fără să-mi fac un plan cu ce vreau să fac în trecerea dintre ani. Poate aveam să ajung într-un club de pe aici și, cu puțin noroc, o femeie doritoare mi-ar oferi un cadou pe cinste de Anul Nou.

Și totuși... De unde naiba vine mirosul ăsta înțepător? Mă ridic alene din pat și trag un hanorac pe mine din bagajul care stătea desfăcut în colțul camerei. Nu așa îmi imaginasem că voi prinde Ajunul Anului Nou dar vorbeam aici de Ioana.

-Ce dracu crezi că faci? Mă răstesc la ea.

Flutur mâna pe la nasul meu și alerg spre aragaz să opresc apa cu oțet care clocotea pe foc. Aburul îmi viola ochii și simțeam cum lacrimi protectoare mi se adună pe la colțuri. Mă uit în locul unde se afla Ioana acum cinci secunde și mârâi când văd că a dispărut din bucătărie. Mă uit în oala cu oțet și observ că erau haine înăutru. Scot o lingură de lemn din sertarul de sus și scot de materialul dinăuntru. Înjur toți sfinții de pe cer când realizez că boxerii de pe lingură sunt ai mei și la fel și restul care erau scufundați în oală.

-Ioana, să te ferească sfânta vargă să o găsesc că-ți nenorocesc fundul! Strig de avertizare să-i dau răgaz să-și ceară scuze dar, după cum mă și așteptam, nu se întâmplă nimic.

O caut peste tot ca un animal de pradă și o aud cum râde în camera ei. Trag de clanță dar era clar și pentru un prost că încuiase ușa.

-Ți se pare amuzant? Mă răstesc la lemnul ce mă desparte de ea.

-Ți s-a părut amuzant să-mi pui pastă de dinți în șampon? Îmi răspunde din capătul celălalt al camerei fără să se apropie de ușă.

-Vrei să fie și mai amuzant? Ieși de acolo! Cobor un pic tonul dar lovesc cu piciorul în prag.

-Scumpete, eu nu negociez! Te-ai legat de părul meu.

Nici măcar nu-i era frică de mine. Nenorocita asta de femeie îmi dereglează mințile cu tot cu hormoni. Aveam în cap mii de moduri posibile în care puteam să mă răzbun. La dracu! Ioana mi-a stricat boxerii roz cu oițe care-mă plăceau și mă făceau să mă simt „aerisit". Și făcusem câteva cuceriri cu oițele alea.

Mă uit în jurul meu cu gândul că aș putea sparge ușa. Răzvan își permitea s-o înlocuiască dar nervii mei erau de neînlocuit. Iau scaunul metalic din colț, mă apropii de scări și-l arunc în jos, țipând cât pot eu de credibil.

-Piciorul meu!

Mă strecor rapid în capătul celălalt al holului și văd o Ioana panicată, ieșind din culcușul ei. Mare greșeală! O plesnesc peste fund din priviri deși palmele deja mă mâncau strașnic. Îmi ling buzele din instinct și îmi strecor mâinile în jurul mijlocului ei, lipindu-mi pieptul de spatele ei.