Cristale de disperare insipide
Au o voce dulce,
Amarul din suflul tău
Ar vrea să vadă unde ajunge
Fața ca de bibelou
Un zâmbet strălucitor
Frânt
Ce-ncet se sparge-n spatele unui singur-singurel cuvânt
M-aș deschide-n fata ta precum o carte
Să citesti orice răspuns,
Dar nu-s decât un om care
E cam greu de-ntrepătruns
N-am raspunsuri pentru tine
N-am o cale să-ți ofer
Și totusi aș vrea dacă se poate
Inima să ți-o-ncălzesc
S-o simt in palma mea cum bate
Caldă și obosită
Să te fac să înțelegi
Că inima n-are decât să mintă,
Să-te-nvăț că-n viața asta
Acum că am inima ta
O s-o țin la mine-n piept,
In dreapta la inima mea
Nu s'tem decat oameni
Mă tem, iubirea mea
Că bătaia inimilor mele
Într-o zi va disparea-
Sunt doar un om pentru tine,
Dar de mi-ai da pielea din loc
Ai vedea un suflet ce încearcă
Să ascende de la om;
Să-ți poarte mâna într-a lui
Să te ia în sus spre cer!
De-aș putea, fără regrete
Universul ti-l ofer...
CITEȘTI
Poezii
PoesíaBandaje pentru sufletele nefericite cărora le place să se cufunde în nopțile întunecate
