Capitolul 37

28 7 0
                                    

ma desprind din bratele ei. Ii las pe cei doi sa vorbeasca sau mai bine zis sa faca misto unul de celalalt. Il conduc pe Yeonjun la balcon dupa ce lam gasit cu privirea la capatul scarilor. E aproape amiaza. 

-Ce e?

-Tu chiar o vei face?

Ma priveste cu regret in ochi.

-Te rog accepta.

-Ce?

-Ca voi 3 sa fiti partenerii mei de afaceri. Nu voi rezista fara ca voi sa fiti prin preajma. Ryujin deja a acceptat. Convingel pe Yoongi. Voi fi plecata probabil ani din Corea. Imi voi face studiile la departare caci totusi vreau sa termin liceul. Am nevoie de voi ca sa imi fiti alaturi.

Il iau de umeri. 

-Cred ca raspunsul e da cu siguranta.

Zambesc chiar daca stiam ca asta ii va fi raspunsul.

-Yeji.

-Da?

Ma intorc la el in timp ce imi pun bratele pe balustrada inalta.

-Fi sincer cu mine.

-Ce e, Yeonjun.

-O iubesti?

-Despre ce vorbesti?

-Nu te preface ca nu stii.

-Da..

-De ce nu ii spui?

-Toate la timpul lor.

Ii spun retraganduma. Inchid ochii pentru a nu plange. De ce nu ii spun? Mie teama sa nu o pierd. Mie teama ca prietenia noastra sar sfarsi. Mie teama de consecinte.

-Yeji, noi plecam.

Il aud pe Yoongi vorbind in timp ce isi scoate cheile masinii.

-Ne vedem maine atunci.

Ma retrag in dormitorul mare. Urmaresc pe geamurile transparente cum masina lui Yoongi iese din curtea vilei indepartanduse. Fac stanga imprejur mergand la sifonier. Gasesc niste pantaloni negri si un top de aceas culoare fiind perfecti pentru sport. Ies din camera.

-Ma scuzati, unde pot gasi sala?

-E la subsol.

Imi spune doamna. Il gasesc intrun final dand de o adevarata sala de sport. Ar fi cazul sa ma obisnuesc cu noua mea casa de acum incolo. Nu am vazut toate camerele dar voi avea timp sa o fac curand. Las prosopul si sticla cu apa pe una dintre bare. Pornesc banda rulanta la ultimile nivele. Am de gand sa ma descarc complet de toti nervii si stresul din ultimile zile.


E seara iar eu stau in bazinul fierbinte de la balcon cu o tigara in mana fumata mai pe terminate. Privesc apusul aruncand mica tigara in scrumiera. Iau pachetul aprinzandumi alta. Iau un fum adanc ca mai apoi sa il eliberez in aer. Am fost intodeauna copilul cel mai putin favorit. Nu ma deranjeaza. Am primit cata libertate am vrut. Iar acum toata mostenirea vine la mine. Mostenitoarea Hwang. Imi place cum suna.

Lost in liesUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum