Lost in lies

Capitolul 54

Pot vedea sectia de politie. Parchez intrun loc retras privind prin sticla transparenta daca cineva a remarcat prezenta mea aici. Nimeni nu e afara. Un lucru bun. Degetele mele strang telefonul in mana. Ochii mei cauta numarul lui Jisoo la contacte. Fac o pauza degetul meu aflanduse suspendat asupra butonului verde. Apas. Aud mai multe secunde la rand acel bib ca mai apoi sa ii aud vocea.

-Yeji?

Vocea ii este confuza dar si obosita in acelasi timp.

-Jisoo, eu sunt. Am nevoie de ajutorul tau.

-Ce sa intamplat? Yeji unde esti?

-Sunt in spatele sectiei. Te rog asteaptama la intrarea din spate. Deschide usa. Nu stiu codul.

-Bine. Sunt acolo imediat.

-Nu inchide! Te rog nu inchide!

-Yeji, ce se intampla?

-Iti voi explica Jisoo. Doar deschide usa.

Imi dau seama ca tocmai iese din biroul sau. Ies din masina privind in toate partile. Stie unde sunt. Incui usa masinii. Bocancii mei fac panamantul uscat de sub picioarele mele sa faca cateva crapaturi. Prind fiecare sunet. Nimic nu imi scapa. 

-Yeji? Am descuiat usa. Pot sa inchid?

-Nu! Nu inca!

Imi marsc pasii. Vad usa de metal din spate. Incerc sa nu ametesc. Pasii mi se impleticesc iar privirea se incetoseaza. Imi strang ochii cat mai mult pot. Am impresia ca degetele imi sunt albe de la cat de strans strang telefonul in mana. Degetele de la cealalta mana cauta cu disperare manerul usii. 

Metalul rece ma face sa tresar puternic.

-Sunt langa usa, Jisoo.

Usa se deschide imediat in momentul in care si eu imi deschid ochii. Dau de chipul ingrijorat al femeii. Deschide usa bagandusi mai apoi telefonul in buzunarul blugilor largi. Merg dupa ea in liniste pana cand dau de biroul ei. Imi face loc sa intru. Nu analizez nimic. Nu mai fac asa cumam facut data trecuta.

-Ia un loc.

Ma asez pe un scaun gri chiar daca as fi preferat sa raman in picioare.

-Ce sa intamplat?

-Am nevoie sa vorbesc cu Seok Hoon.

O privesc ducandusi paharul cu cafea la buze iar cand ma aude mai are un pic si se ineaca.

-Ce?

-Trebuie sa vorbesc cu el Jisoo. Am nevoie de o aprobare. De informatii. Trebuie sa accepti. Tocmai am aflat lucruri pe care politia nu le stie.

-Ce ai aflat, Yeji?

-Imi pare rau. Nu iti voi spune pana cand nu il voi vedea pe Seok Hoon.

O vad cum isi pune picior peste picior. 

-E accident Yeji. Ambele stim asta.

-Ba nu, nu e.

-Stiu tot despre acest caz. Nu mia scapat nimic.

-Daca esti atat de sigura pe tine de ce nu ma lasi sa il vad? Nu ai nimic de pierdut.

-Eu doar incerc sa te protejez. Te va minte. Nu am idee ce ai aflat dar totul este o minciuna. Daca eu nu am putut afla asta crezi ca tu vei putea?

-Da. Doar lasama sa discut cu el. 15 minute. Nu mai mult. Jur ca iti voi spune ce vrei dupa.

Ofteaza punandusi coatele pe genunchi si privinduma printre degete.

-Fie. 15 minute. Urmeazama.