Lost in lies

Capitolul 48

Ajungem in dormitorul ei spatios peretii fiind din sticla transparenta. Pana acum am avuto in brate. O las usor pe salteaua moale. Nu clipise pana acum si nu vorbise nimic. Ii iau incet camasa si vesta mea de pe umeri punandule pe podea. 

-Te rog asteapta...

Ii spun incet ridicanduma cu greu de pe podeaua uda. Alerg pana in bucatarie pe scarile ce capata urmele picioarelor mele. Umplu un vas cu apa calda in timp ce ma privesc in oglinda mare de langa masa. Ma urasc. Nu ca nu o faceam inainte dar acum o fac mai mult ca niciodata.

 Parul meu este lipit de spate in timp ce intregul corp imi sangereaza. Abdomenul are o parte cu o taietura adanca ce ma ustura de fiecare data cand fac vreun pas. Pantalonii mei clasici, negri sunt acum rupti lasand la vedere o parte destul de mare pe piele. Bustiera este si ea rupta aceasta lasand la vedere o parte buna din spate. Maxilarul imi este patat de propriul sange. O rana destul de mare se face vazuta de pe acesta.

Inchid ochii reantorcanduma la vasul cu apa ce deja se umpluse. Iau in graba un prosop urcand la etaj. Deschid usa de lemn dand de Yeji ce sta pe spate. Degetele inca nu parasisera carnetul negru. Ma las in genunchi langa pat. 

-Uitate la mine...

Ii soptesc nevrand sa plang in fata ei. Pe obrajii ei patati de rosu apar lacrimi in timp ce isi intoarce capul spre mine privinduma cu ochii sai intunecati. 

-Nu plange, te rog...

Alte lacrimi ii apar continuand sa imi priveasca ranile de pe chip. Isi intoarce intreg corpul in partea mea. Degetele ei lungi imi ating obrazul coboranduse la umarul unde e o alta rana facuta de Kira.

-Imi pare rau...

Sopteste mai mult pentru sine. Celalta mana imi atinge maxilarul, degetele ei incercand sa imi curete sangele de pe acesta. Ochii ei se umplura iar cu lacrimi ce urmeaza sa cada pe asternuturile albe ale patului.

-Yeji...

-Imi pare rau, Ryujin...

Sopteste iar intrerupanduma. Plange. Plange cu mainile pe fata mea. Are ochii strans inchisi. Degetele mele ii sterg lacrimile ce izvorasc fara oprire. 

-Sunt o proasta...

Rosteste ea in timp ce pumnii ei isi lovesc capul. 

-Yeji, inceteaza...

Ii spun simtind iar lacrimi fierbinti. Palmele mele ii apuca incheieturile facando sa cada pe podea langa mine. Bratele mele o cuprind strans in timp ce pumnii ei incerc sa ii faca rau. Capul ei cedeaza in locul dintre gat si clavicula. Fiecare lacrima varsata ce apartin ei sunt ca niste cutite pentru intreg corpul meu. Corpul ei slabit si ranit ma face sa vreu sa mor. Faptul ca o vad asa in momentul asta ma face sa vreu sa dispar. Sa raman intro cutie pentru tot restul vietii.

Si da, mam intors. Pana acum nu am postat deloc dat fiind testele si olimpiezile la care particip. Daca vedeti ca capitolele nu sunt editate si nu au literele ă,î,ș,ț sa stiti ca scriu de pe calculator dar daca capitolul respectiv le are si e editat foarte bine sa stiti ca scriu de pe telefon. Nu stiu daca voi posta mai des in vacanta de iarna pentru ca tata vine si la fel si fratele meu care sta mai mult pe calculatorul meu caci al sau e la camin pentru ca lui ii este lene sa il aduca pe al lui. Lectura placuta si nu uitati ca am carte noua pe profil