Lost in lies

Capitolul 99

E aruncată de către unul dintre ofițeri într-o mașină de poliție. Se zbate. Sparge unul dintre geamuri cu capul ca mai apoi să încerce să prindă mâna mamei sale ce o împinge înapoi. Ea își taie palma. Lacrimile nu se opresc aici. Nici urlete le nu o fac. Focul se reflectă în ochii ei orbiți de durere.

O oră mai târziu fata este aruncată într-o celulă. Ea încă plange. Iar apoi realizez că eu sunt ea. Îmi pot simti degetele. Îmi pot simți durerea. Îmi pot simți gâtul uscat la fel cum sunt lacrimile.

-Lasa-mă să plec....

Nu am voce. Nu mai pot plânge. Doar mă uit în fața ei indiferentă ce mă privește de sus în timp ce eu mă țin de gratiile celulei. Ochii ei negri mă străpung din toate părțile.

-Mamă...

Întind o mâna spre ea aducând-o pe pantalonii negri. Apoi văd. Am unghiile rupte. Ea se îndepărtează scârbită privind cu dezgust la mine.

Sunt internată în secția celor cu boli avansate.

Trei ore mai devreme.

Ryujin pov.

Îmi astup nasul când întru la subsol împreună cu cei doi în urma mea. Nu prea a fost o idee prea bună să îl lăsăm într-un loc închis.

Yoongi ridică capacul bacului strâmbând din nas de la miros. Yeonjun îl ajută să verse tot în cadă. Lumina verde-albastru se reflectă în bucățile de plastic transparente ce servesc ca perdea în jurul cazii.

-A mai rămas carne pe a locuri. Craniul s-a descompus. Nu mai avem mult timp până în zori.

Mă apropii. Apa ce picură din cadă este singurul sunet ce se aude în ecou. Dau jaluzelele la o parte. Ceea ce văd mă face să mă dau cu un pas în spate.

-Cât acid ai pus Yoongi?

Dă din umeri ca și cum ar fi fost o glumă proastă pusă de mine. Înghit în sec privind la corpul lui Hyunjin pe jumătate descompus. Îmi mut privirea când dau cu ochii de craniu.

-Tot pe care l-am gasit. Orice ar putea dizolva sau elimina bacteriile. Cu cât mai mult cu atât mai repede se va duce tot.

-Acum ce facem?

Se aude Yeonjun de după cadă în timp ce își trage mănușile pe mâini. Își prinde părul cu un chipiu negru. Își trage masca pe față punându-și telefonul pe masă.

-Îl vom măcelari.

Privesc în altă parte.

-Vom jupui carnea și o vom pune în acid iar până va dispărea.

Îmi închid ochii. Nu mai pot asculta.

-Mărunțim oasele.

Yoongi se pierde după perdea ca mai apoi să apară cu două ciocane și un topor. Le pune pe masa de operație ca mai apoi să scoată din buzunare cuțite de toate marimile. Își trage și el mănușile pe mâini, eu făcând același lucru cu ale mele.

I-au capul lui Hyunjin încercând să nu privesc prea mult în locurile goale unde ar trebui să se afle ochii lui negri.