Lost in lies

Capitolul 105

Yeji pov.

Orezul mi se blochează în gât.

-Ea e?

-În ce stare e tipa.

-Drogată cică.

Șoaptele mi se blochează în urechi. Nu realizez că tremur până când o roșcată mă ghionteste întrebându-mă dacă sunt bine. Dezgustul din ochii ei mă face să mă întreb dacă au dreptate. Doar s-a găsit droguri la mine în sânge. Doar eu aș fi putut da foc la mașină iar toate înregistrările din parcare nu mai sunt. Doar eu aș fi putut-o ucide pe Sojin iar doar eu aș fi putut vopsi acel R pe mașină.

Simt că cu fiecare clipă de gândire înnebunesc și mai rău. Degetele mă furnică să îmi înfibg furculița de plastic în gât.

Nu îmi dau seama de ce fac atunci când mă pomenesc ținându-mă de un perete și dându-mă cu capul de oglinda de pe acesta. Nu îmi dau seama de ce fac atunci când încep să urlu atât de tare încât simt gustul metalic pe vârful limbii. Nu îmi dau seama ce fac când simt lichidul roșu scurgându-se de pe fruntea mea si pătând uniforma gri. Când degetele mi se înfibg în păr iar urletul meu umple cantina iară.

-În celulă cu ea acum!

Urletul unui gardian mă face să realizez că sunt în mâinile altor doi paznici ce se lupta cu corpul mei neconștient de ce face.

Două minute sunt aruncată într-o celulă ce se presupune a fi a unei nebune, după cuvintele lor. Alte picături de sânge îmi pătează pielea. Alte urlete sunt eliberate. Sunt încă pe podea iar degetele îmi sunt înfipte în nodurile de ciment. Peste grațiile mele sunt trase bare de metal ce acoperă lumină venită din hol. Acum sunt doar eu, cimentul și slabă lumină ce vine dinspre grațiile ce servesc a geam.

Răsuflu adânc ca mai apoi să descopăr ciobul din sticlă din mâna mea. Îmi măresc ochii. Aud o respirație dar știu sigur că nu e a mea. Mă ridic lent auzind respirația tot mai aproape de mine. O țin pe a mea. Nu respir câteva secunde doar pentru a-mi putea dovedi creierului că cineva e în spatele meu.

-Soro....

Ryujin pov.

Mă pomenesc ținându-l pe Yoongi de mânecă pentru a nu-l lăsa să îl stranguleze pe Yeonjun.

-De unde știi asta Yeonjun?

Yeonjun tremură. Dacă până acum îl credeam nevinovat căci el punea vina pe umerii lui Yoongi acum nu mai cred la fel.

-Nu e clar? Am vazut totul.

Yoongi râde în batjocură aducându-l pe Yeonjun mai strâns de gulerul tricoului. Degetele lui Yeonjun se strâng mai tare de ale lui Yoongi.

-Nu, nu ai făcut-o...

-Yoongi explică ce dracu se întâmplă!

Întru repede între cei doi dar se pare că doar Yeonjun ma auzit căci îmi aruncă o privire plină de dezgust pe care i-o arunc înapoi.

-Nu aveai cum să vazut tot, Yeonjun.

-Dacă nu am facut nimic nu înseamnă că nu am vazut ce ai facut.

-Ce am facut?

Yeonjun înghite în sec.

-Nu ar fi trebuit să mă lăsați prea aproape de băuturi în seara aia. Mi-a scăpat mâna pe niște somnifere. Iar acum spune-mi, de unde știi ce s-a întâmplat în noaptea aia? De a cui tabăra ești, Yeonjun? Căci cu siguranță nu ești de partea mea.