Lost in lies

Capitolul 91

Miroase ciudat. Poate că carnea de pe gratar face asta dar mai este ceva. Mă pierd pe după o cotitură. Singura sursă de lumina este candelabrul aprins de lângă intrarea pe acoperiș. Chiar dacă e departe, ajunge și aici. Podeaua este netedă. Balustrada este groasă, cam de 30 de centimetri iar înălțimea ei îmi este până la brâu.

Mirosul e din ce în ce mai puternic. Pot vedea capătul acoperisului. Vantul îmi face cămașa să încerce să se desprindă de mine, aceasta fluturând în puterea lui. Frigul serii ma cuprinde din toate părțile. Vad totul în întuneric căci ma îndepărtez tot mai mult de la intrare. Îmi prind părul cu elastic de pe încheietură căci vântul mi-l tot bagă prin față.

Ocolesc tancurile de apă gigantice, astupandu-mi nasul când trec pe lângă ele. Cuvintele neînțelese ale celor doi se aud tot mai încet. Tălpile papucilor mei se aud în ecou. Văd capătul. Dau să mai fac vreo doi pași până la balustradă întinzând mâna. Pot auzi de aici cum poarta se închide. Ajung la capăt.

Ce dracu...

Gândesc în timp ce văd cum luminile artificiilor pătează cerul.

-Ryujin!

Tresar puternic atunci când îmi aud numele și simt mâna lui Yeonjun pe umărul meu. Mă întorc văzându-l pe el cu părul în toate părțile și cu chipul schimonosit de vântul ce îi aduce părul în ochi.

-Sunt deja gata?

Întreb strâmbându-ma la sunetul strident al artificiilor ce nu înceta în a se auzi.

-Nu.

Mă apuca de încheietură trăgându-mă lângă unul dintre tancurile cu apă.

-Yeonjun-

-Shh...

Își duce degetul la buze.

Ceva se întâmplă și nu îmi place.

-Spune-mi ce ți-a spus Yoongi.

-Ce?

-Despre ce ați vorbit, Ryujin?

Înghit în sec știind ca de ce îmi era frică se întâmplă. Se întorc unul în potriva altuia.

-Ryujin, uită-te la mine.

Îmi apucă bărbia cu ambele degete și mă forțează să îl privesc. E panicat. Pielea îi este rece ca gheața.

-Spune-mi întâi ce se întâmplă, Yeonjun. De ce naiba mă intrebi pe mine? Ce are Yoongi cu asta?

-Îl suspectez. Are de a face cu Tae hyun. Dacă nu chiar el i-a ucis pe gemeni.

Îmi măresc ochii. Îmi dă drumul la bărbie dar în schimb mă i-a de umeri.

-Doar nu crezi că ne-ar face asta.

Zic privindu-l pe el cu pulsul în gât.

Nu. Yoongi nu ar face asta în veci. O fi el suspect dar nu iar face lui Yeji asta nici într-o mie de ani.

-Ascultă Ryujin. Până acum Yeji a fost ceea care ne-a ținut împreună pe toți patru. Până acum Yoongi nu a putut acționa căci Yeji e deșteaptă și își putea dă seama că ceva nu e în regulă. Acum Yeji nu mai este. Acum el te poate manipula. Te rog spune-mi despre ce ați vorbit.

Înghit în sec. Îi dau mâinile lui jos de pe umerii mei dar în schimb el mă privește cu mult mai multă panică.

-Și dacă el ne-a făcut nouă asta, ce ai de gând să faci? Îl vei ucide? Îl vei obliga să se predea? Îl vei tortura așa cum făcea Yeji cu cei de la dig înainte să venim noi să o luăm cu forța?

-Ryujin nu te prosti! Ce ți-a spus ne poate salva viețile. O putem salva pe Yeji. Doar spune-mi.

Știu, asta e cam prea de tot.
În orice caz. Cartea se cam apropie de final. În maxim o lună va fi finalizată. Nimic nu e clar dar va asigura că ăsta e cel mai mare plod twist pe care l-am scris vreodată iar în curând veți vedea și de ce. Va avea clar peste 100 de capitole ceea ce o face ca cea mai lungă carte de pe profilul meu. Mă voi focusa în următoarele săptămâni în întregime acestei cărți. Vreau să îi pun capăt mai repede căci are 9 luni de când lucrez la ea. Am pierdut multe ore în duș gândindu-mă la cum se va termina.

Iar dacă vă întrebați ce e cu poza de la început, ei bine se numește "Ivan the terible and his son" și e o pictură de un pictor rus. E un mic spoiler la cum se va termina cartea.