Gemenii Park, copii celor mai bogati oameni din coreea dispar fara urma. Intro zi in timp ce cazul era in gura lumii tuturor un om a venit la sectia de politie spunand ca a fost in trenul ce ia calcat si ia si ucis pe Jimin si Rose. Ofiterii de poli...
Spun dupa ce am facut un dus, intre timp trezinduse si Ryujinsi mam imbracat in hainele astea:
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Iar Ryujin in astea:
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Cei doi somnorosi stau inca in pijamale pe cand eu incerc sa ii trezesc pentru a putea merge sa ii iau interviu lui Kai.
-YA! ORI VA SCULATI ORI VA INCUI IN CASA FARA SA STITI UNDE SUNT!
Urlu la ei ca mai apoi sa il vad pe Yeonjun frecanduse la ochi stand in fund pe saltea.
-Nu asa se trezeste un om, Yeji.
-In seara asta vom merge cu totii l ao petrecere de la tata deci voi mergeti la mall si cautativa tinutele. Eu si Ryujin vom merge mai in colo. Acum plecam la Kai de la Pop's la interviu. Cand venim sa fiti acasa cu cate un costum normal. De dorit negru, alb sau verde inchis. Alt ceva nu va permit.
-Bine, mă.
Ii privesc pentru o ultima data ca mai apoi sa parasesc casa impreuna cu Ryujin. Am lasat cheile pe masa. Sa speram ca nu vor fi atat de prosti incat sa nu le vada. Descui usa Ronge Rover-ului eu mergand la volan. Ryujin sta cu un Bubble Tea in mana in partea mea dreapta. Parasesc curtea.
-Ai un scenariu?
-Ca de fiecare data. Ii voi pune aceleas intrebari. Nimic diferit.
-Ce vei face mai departe?
Ma pune pe ganduri.
-Voi merge la hotel. Ma voi intoarce la vila. O voi gasi pe Rose. Asta e tot ce am in minte.
Liniste. De ce ma simt atat de ciudat pana acum? Am o impresie foarte puterica ca voi gasi ceva la Kai. Imi pot da seama ca Lisa si Taehyung au mintit. Isi fereau privirea. Isi framantau degetele. Se balbaiau dar nu am pus asta in jurnal. Nu am scris nimic de genul asta dar am o puternica impresie ca manuscrisul are o importanta foarte mare aici. Nu lam deschis la capitolul 2. Mie frica. Tot ce i sa intamplat lui Soobin mi sa intamplat mie. Trandafiri negri si rosii. Acel R scris cu sange pe perete. Si o spanzuratoare. Miam facuto singura cu mana mea. Mie frica de viata lui Ryujin. A lui Yonjun si Yoongi. Nu ma pot retrage. E imposibil.
Parchez in fața barului Pop's. Luminile neonice sunt aprinse. Geamurile mari cu jaluze mov ies ca de obicei in evidenta.
Intrare jurnal 7.
Yeji:Cred ca stii de ce ma aflu aici, Kai.
Kai:Da.
Yeji:Pot sa inregistrez convorbirea?
Kai:Nici o problema.
Yeji:Atunci pot sa incep. Pe data de 13 octombrie Kim Taehyung si Lalisa Monoban au fost prezenti la Pop's?
Kai:Da. Au venit pe la orele 17.
Yeji:Politia tia luat interviu?
Kai:Nu.
Yeji:Macar teau contactat in vreun fel?
Kai:Nu.
Yeji:Jimin si Rose au mai aparut dupa asta?
Kai:Da. In ziua de 13 octombrie mam retinut. Am primit o comanda uriasa de la familia Park. Am stat pana tarziu. La orele 23:45 localul era gol. Tae si Lisa plecasera la 18. Pe la 23:45 cand ma pregateam sa inchid am vazut faruri in fața localului. Exact unde e parcata acum masina ta. Vazusem o blonda. Rose. Arata ingrizitor. Par lung ciufulit imbibat cu sange. Purta o bustiera neagra si o camasa descheiata. Pantaloni cu talie inalta, blugi albastri, clasici rupti. Pe pieptul ei era un R taiat din piele. Mam speriat. Am pus mana pe telefonul de serviciu si eram gata sa sun la ambulanta. Avea taieturi pe tot abdomenul. Cand eram gata sa sun mam oprit brusc. A alergat la geam. A facut un X cu bratele. Am inchis telefonul. Isi fixase palmele pe sticla geamului. Pe cea unde stati voi mereu. Am iesit de dupa bar. O mana a insfacato de par. Era un om imbracat in negru. Nu iam vazut fața. Purta o masca alba. Din fier. Ca la un bal mascat. A traso trantindo jos. Am iesit din bar. Purtam mereu o arma la mine. Era perioada in care parintii mei fusesera ucisi. Am pus pistolul spre capul acelui om. Nu a rectionat cum ar reactiona un om normal. Mia aruncat o scrisoare si o geanta. Le mai am si acum. Nu leam deschis. Nu am putut face nimic. Politia numi mai raspundea la apeluri din acea seara. Pana am dat de Jisoo.
