Lost in lies

Capitolul 72

-Vreau sa aprobi ca nu eu te-am impus sa faci asta.

Ridic sprancene pufnind in ras.

-Fie cum zici.

Strange din dinti prinvind in alta parte pentru a nu isi arata iritarea.

-Incepem Yeji. Fi serioasa.

Mai priveste odata psre calculator asiguranduse ca totul e in regula.

-Care a fost motivul pentru care ai plecat la magazinul de lucruri pierdute?

-Acum doua zile am fost cu vara mea la un parc de distractiii caci urma sa o vad pentru ultima data caci a plecat ieri in Japonia cu tatal ei. Si-a pierdut telefonul iar eu iam promis ca il voi gasi ori ca ii voi lua altul nou.

-L-ai mai gasit?

-Nu. Yoongi a gasit borcanul inainte de al gasi.

-Ai mai luat alt ceva inafara de ce cautai? Aici scrie ca ai in posesie o bluza si vad ca aceasta este pe tine.

Clipesc neputand sa imi dau seama de unde are aceasta informatie. Respir strangandumi degetele de acul ce se afla in ele.

-Am pierduto demult. Nici nu stiu unde am facuto. Nu am cautato de atunci caci nu stiam ca poate ajunge la obiecte pierdute. Acum am gasito si am luato inapoi.

-De ce ai faceo?

-Pentru ca e a mea?

O intreb ridicand din umeri. Trebuie sa imi scot acele din degte. Abia am inceput iar ea deja imi pune asa fel de intrebari ce ma fac sa mint. Daca cablurile mi se deconecteaza din piele calculatorul va incepea sa scoata sunete pe care Jisoo le cunoaste. Va putea veni sa le fixeze iar eu voi vedea sansa de a veni mai aproape de masa.

-Cine e aceasta vara?

-Copilul matusii mele de pe mama. 

-Nume?

-Hwang Yuna.

-Ce varsta are?

-12 ani.

-Nu ti se pare un pic prea mare pentru distractii?

-O interoghezi pe ea sau pe mine? Are un caracter copilaresc. 

-Ai spus ca pleaca cu tatal ai in Japonia. Unde ii este mama? Sau are si ea un caracter copilaresc?

Imi dau ochii peste cap degetele mele lucrand la ac.

-Sa sinucis acum 3 ani. Erai in oras cand sa intamplat asta. Nu tu ai dus ancheta?

-Nu am cap de fier. Probabil ca sa ocupat altcineva de caz. Acum 3 ani lucram la gemenii Park.

Abia acum realizez la cat de buna sunt la mintit. I le dau ca pe tava dar nu stiu ce ii arata calculatorul.

-Pot sa vad bluza?

Respir adanc realizand ca imi am pulsul in gat.

-Nu. Este un lucru personal iar nici macar eu nu stiu ce este inauntru.

-Am inteles. 

Isi lasa ochii in calculator.

-Dar de ce pulsul tau este de 110?

Inghit in sec. Respir scaldat strangand din dinti.

-Am lucruri personale aici, Jisoo. Nu o voi da pana cand nu o voi examina eu insumi.

-120. Numarul asta zice ca ascunzi ceva.

Vocea ii este amuzata in timp ce se uita la liniile rosii si ridicate de pe ecran.

-Cunoasteti limitele, Jisoo. Pot sa mi le zmulg de pe mine in orice clipa.

-Acum tu esti cea ce ma ameninta? Ce ai in bluza de pe tine, Yeji?

-Amintesteti ca nu am fost de acord cu asta. Pune intrebari despre adevarata problema. Nu te abate in halul asta. Pierzi timp.

Am scos 4 ace de la mana drepta. Tremur cand degetele transpirate esuiaza alta incercare de a scoate acul. Incerc sa trag cat mai mult. Nu stiu cat va tine minciuna asta sau cat timp ceilalti 3 vor putea sa minta pentru mine.

-Droguri? De ce nu verifici de fata cu mine? Poate vei gasi si telefonul verei tale ce murise acum 2 zile.