Lost in lies

Capitolul 111

În secunda următoare unul dintre lacăte se desface cu o bubuitură puternică. Privesc jos văzând o cărămidă ce probabil a fost aruncată de Yoongi. Mâna dreaptă a lui Jimin a fost eliberată iar apoi văd degetul lipsă de la aceasta.

-A venit poliția, Yeji. Se vor ocupă ei de aici.

Yeonjun se pune în dreapta mea. Îi eliberează ai cealaltă mână de lacăt. Jimin oftează.

-Știam eu că vei reuși...

-Shhh.... Nu vorbi acum. Nu ai putere nici măcar să te ridici.

Vorbește Yoongi în timp ce își petrece un braț pe sub umerii baiatul. Părul negru i-a rămas la fel. S-a schimbat mult dar în același timp deloc. Are maxilarul și pomeții mai accentuați dar ochii îi sunt la fel de negri ca în trecut. Nu se poate ridica deloc. Își poate mișca doar mâinile iar acum apare frica de a nu fi fost paralizat.

-Trebuie să plecăm Yeji...

Mâna lui Ryujin mă trage de lângă Jimin.

-Va veni ambulanța și îl vor lua.

Cuvintele lui Ryujin nu au niciun efect asupra mea. Mai realizez că Rose și Jimin nu seamă deloc. Sunt poluri opuse. Par blond și negru. Ochi albaștri și ochi negri.

-Yeji? Yeji!? Trebuie să plecăm.

O oră mai târziu.

O oră mai târziu sunt în fața hotelului. Înghit în sec privind la fereastra camerei numărul 13. Trantesc portiera mașinii când văd o mână pe geam.

-E aici!

Strig spre ei. Ryujin îmi strânge mâna în timp ce noi ne apropiem de ușa de la intrare. Arunc o privire spre Yoongi ce dă din cap. Își scufundă degetele pentru o clipă în buzunarul de la spate ai blugilor ca mai apoi să îmi arunce un briceag cu lamă lungă și ascuțită. Ryujin și Yeonjun își scot pistoalele iar Yoongi alt cuțit.

-Intrăm la 3...

Șoptesc spre ei în timp ce îmi deschid briceagul iar Ryujin își încarcă arma. Pun mâna pe mânerul ușii tragand aer adânc în piept.

Asta e ultima dată, Yeji. Încă o dată. Încă o data și totul se va termina aici...

Îi aud respirația lui Yeonjun în ceafă în timp ce îmi tot repet cuvintele. Ryujin nu își poate clinti degetele de pe trăgaci iar Yoongi se comportă rece ca de obicei.

-1...

Fac o pauză strângând mânerul între degete.

-2...

Îmi plimb ochii la ceilalți asigurându-mă că sunt pregătiți.

-3!

Trantesc ușa de perete. Nimic. Totul e la fel ca data trecută. Lumini neon și scări cu mucegai deasupra. Yeonjun ne face semn să nu vorbim ducându-și degetul la buze. Tremur. Strâng cuțit strâns între degete de parcă viața mea ar conta de el. Și pe de-o parte chiar contează.

-Camera 13...

Șuier printre dinți atrăgând privirile lor. Cald încet pe cimentul ce servește ca podea. O aud pe Ryujin numărând în șoaptă. Ochii lui Yoongi se plimbă pe numerele afișate pe ușă. Picioarele îmi sunt goale. Regret că sunt în rochie. Corsetul nu ajută cu nimic în situația asta. Numai dacă ar fi fost anti glonț.

-Aici e...

Zice Yeonjun oprindu-se în fața unei uși roșii. Ochii mine plimbă pe vopseaua decojită de pe ea. Apoi aud râsete. Urletul lui Rose și cuvintele de batjocură a lui Jisoo. Apoi văd cum un glonț trece prin ușă iar piciorul meu lovește lemnul roșu.

-Ați venit! Ce-ar fi să sărbătorim stupiditatea voastră?

În fața mea stă Jisoo cu un pistol pe fruntea lui Rose. Fata stă în genunchi într-o pelerină neagră iar Jisoo stă cu arma într-o mâna și cu o sticlă de vin în alta.