Lost in lies

Capitolul 106

Degetele mele se desprind ușor de pe materialul cămășii lui Yoongi.

-Ce ai facut?

Vocea mi se blochează în gât când o zic.

-Acum spune-mi Yeonjun, de unde știi ce s-a întâmplat în noaptea aia?

Yeji pov.

-H-Hyunjin...

Înghit în sec dar înainte să mă pot întoarce o mână se lipește de gura mea. Încerc să mă zbat. Apoi realizez. Realizez două lucruri. Persona ce stă în spatele meu nu e Hyunjin. E prea înalt pentru el. Iar al doilea lucru. Ceva mi-a fost înfipt în umăr. Un ac de seringă. Nu pot respira.

-Yeji...

Se apleacă iar eu mă cutremur atunci când văd un păr blond revărsându-se pe umărul meu. Îl miros fără să vreau. Înainte credeam ca Park Rose miroase a șampon de lavandă. Greșisem. Miroase a fum de țigară și a vopsea.

-Te rog stai...

Mă opresc. Îi simt respirația agitată pe gât.

-Trebuie să îți spun ceva înainte să murim.

Mă cutremur. Vreau să îi văd fața. Vreau să văd cum arată Park Rose la 18 ani. Nu vreau să îmi țin ochii într-un afurisit de perete mucegait.

-Hwang Yeji.. ba nu, Park Yeji. Îmi pare rău că nu aflasem mai devreme.

Simt cum inima mi se oprește în loc. Nu știu dacă este de la lichidul injectat în umăr sau de la cuvintele șoptite la ureche în două cu lacrimi vărsate din ochii ei albaștri.

-Îmi pare rău...

Apoi plânge pe umărul meu. Slăbește stransoarea degetelor iar atunci când eu vreau să mă întorc ea mă lasă. Nu mai întâlnesc acei ochii frumoși cu fard coral aplicat. Nu mai întâlnesc părul ei îngrijit de un blond fin. Nu mai întâlnesc gropițele sau buzele ei rozalii date cu ruj roșu.

În schimb dau de o Park Rose. park Rose cea reală. Versiunea ei slabă. Cu ochii roșii și spălați de lacrimi. De părul ei crescut până la talie. Cu buzele crăpate. Fără gropițe de data asta. Fără parfumul de lavandă. Fără ea.

În următoarea secundă mă întorce cu spatele la ea. Mâinile ei sunt pe umerii mei, ținându-mă strâns de ei.

-Nu te întoarce. Îți voi spune asta cât de repede pot. Te rog să nu spui nimic. Voi dispărea iar tu vei veni unde îți voi spune pentru a mă scoate.

Înghit în sec.

-Kim Namjoon, tatăl tău, a avut o aventură cu o adolescentă de doar 15 ani. Ea i-a spus că e însărcinată. El nu a crezut-o. Ea l-a sunat peste 5 luni când a aflat că sunt tripleți.

Își trage sufletul făcând o pauză de câteva secunde. Secunde în care eu nu îmi puteam mișca degetele de la mâini. Acestea au înghețat pe mâinile lui Rose.

-La 16 ani i-a născut. Două fete și un băiat. În tot timpul ăsta, Namjoon o vizita pe ea. Fata i-a dat la orfelinat. Apoi Namjoon te-a adoptat pe tine știind că ești fica lui. Apoi Hwasa m-a adoptat pe mine și pe Jimin. Suntem surori Yeji. Dar Jimin nu este fratele nostru. Ci Yoongi. Iar Jisoo e fata de 15 ani ce a rămas cu o sarcină în urma unei nopți cu tatăl tau adoptiv.

Hai că am făcut-o și pe asta. Good luck în continuare cu înțelegerea cărții.