Capitolul 107

20 6 11
                                    

-Vor veni după tine. Ei trei. Vor veni și te vor scoate. De asta fac ceea ce fac. Peste câteva ore vei fi trează. Ai încredere în mine.

În capul meu se dezlănțuie o luptă. Cea dintre urlete și șoc, dorința de a nega și dintre otrava revărsată în sânge.

-Cartea de vizită dată de Soojin e un dispozitiv de urmărire. Ea nu e vinovată cu nimic. A fost obligată de Tae hyun. Jimin e în viață. E în subsolul vilei familiei tale. E pe moarte. Te rog ca imediat ce ieși să pleci după el. Măcar trimite poliția sau orice alt ceva doar scoate-l de acolo înainte să moară.

Acum ea plânge. Aș fi vrut să o fac și eu. Doar că până și lacrimile nu mai pot curge.

-Hotelul. Camera numărul 13. Jisoo va fi acolo. Jisoo e cea ce a început tot jocul ăsta. Ea e cea ce vrea să își omoare copii înainte să moară și ea. Are schizofrenie. Tot repetă că cineva o va ucide dacă nu își ucide copiii. Ma ținut legată. Legată de un calorifer fierbinte vara și rece iarna. Îmi spunea să ucid. Să pun capăt vieților iar dacă nu o voi face va face așa cu a mea. Te rog Yeji... Vino in seara asta acolo. Va fi un joc. Cineva dintre noi va muri. Iar dacă vei refuza vor muri toți.

Apoi văd cum ceața își face loc printre gene. Atât de deasă și atât de multe cuvinte neînțelese. Apoi corpul meu trântit la pământ. Iar apoi sânge. Apoi un păr blond deasupra mea scoțind ceva din buzunarul meu. Iar acel par blond dispare în timp ce își pune masca albă din fier pe față. Apoi nimic. Ceva negru și nimic.

Apoi o lumină puternică ce îmi dă de înțeles că au trecut acele câteva ore de care zicea Rose. Și mâna lui Ryujin. Și părul mentă a lui Yoongi. Și chipul lui Yeonjun, brațele lui ținându-mă în ele și apoi mai văd și sângele de pe maxilarul lui.

Încerc să îmi mișc corpul iar când o fac Yeonjun privește spre mine.

-S-a trezit!

Urlă el la cei doi ce își întorc ochii spre noi imediat. Realizez că mă pot mișca. Dar Yeonjun încă mă ține strans în brațele lui. Apoi văd că nu mai sunt îmbrăcată în uniforma gri. Sunt în hainele cu care fusesem îmbrăcată în noaptea aceea.

Văd gărzi pe jos iar când privesc spre mâna lui Yoongi văd un pistol iar în mâna lui Ryujin un cuțit cu lamă lungă și plină de sânge. Aud gâfâituri și țipete de durere. Împușcaturi și urletul răzbunător a lui Ryujin când înfibge cuțitul în unul dintre cei doi paznici de la intrare, al doilea fiind împușcat de Yoongi.

Piciorul lui Yeonjun lovește sticla ce se sparge instant iar apoi realizez că sunt în picioare cu degetele împletite cu ale lui Ryujin ce își lipește buzele de fruntea mea.



De cum începe mâine,timp de o săptămâna voi finaliza și cartea asta. Mi-am reluat activitatea și să sperăm că vom atinge două mii.

Lost in liesUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum