Lost in lies

꧁Epilog꧂

7 ani mai târziu.

Ryujin pov.

Privesc în jos la fetița de 7 ani. Zambesc când începe să sară. O i-au în brațe aducând-o de obraji.

-Ce face Yeji a mea?

Începe să chicotească în timp ce își pune mâinile în jurul gâtului meu. O pun jos aranjându-i panglica albă. E întâi septembrie. Iar fetița mea merge la școală.

Am 25 de ani. Nu mai am trupul adolescentei de 18 dar mintea tot la acea zi îmi este. Dacă nu o adoptam înnebunem de-a binelea. I-am schimbat numele. Așa m-am asigurat că nu o voi uita niciodată.

O urc în mașină pe bancheta din spate. După ce am ieșit din închisoare, cazierul mi-a fost șters. Mi s-a permis să îmi schimb numele dar am ales să nu o fac. Mi s-a mai permis să am documente legale asupra unei persoane. Iar așa am ajuns să o am pe ea.

-Mami, unde mergem?

Zambesc când văd că și-a dat seama că o apucăm pe drumul greșit. E deșteaptă rău.

-Mami vrea să îți ureze prima zi de școală.

Așa îi spun. I-am prezentat-o pe Yeji ca și mama ei. Așa e mai bine. Yoongi îi servește ca și tată în documente la școală. Va fi exclusă dacă se va auzi că nu are unul sau că a fost adoptată. Vreau tot binele pentru ea.

După câteva minute de condus ajung la clădirea comemorării. O dau jos. Stau să îi admir câteva secunde costumul negru cu alb că mai apoi să intrăm în clădire. Așteptăm liftul. El ne urcă la etajul 5 unde noi ne îndreptăm spre camera 13.

Când intrăm vedem că nu e nimeni. Pun buchetul cu trandafiri lângă borcanul cu cenușa ei. Îmi plimb degetele pe numele ei scris în lut. Apoi le duc la colierul în formă de lacrimă de la gât unde păstrez câteva fire din cenușa ei.

Îmi urmăresc micuța închinându-se în fața ei. Zambesc luând-o de mână. O duc la școală. Ea îmi vorbește întreg drumul despre fata pe care a întâlnit-o acum câteva zile în magazin și despre cât de mult dorește să fie în aceași clasă cu ea. Eu o ascult, gândul fugindu-mi la cum m-am cunoscut eu cu Yeji.

Ajungem în fața școlii.

-Te descurci de aici dragă?

O intreb când îi aranjez cămașa albă și sacoul negru.

-Dap!

Zice ea ducându-și mâna la frunte ca un soldat.

-Dacă te întreabă cineva unde e mami, zile că are niște treabă. Bine scumpete?

Îi dau un sărut pe frunte.

-Va veni și tati încoace!

Îi zic zâmbind.

-Unchiul Yeonjun vine?

-Da!

O cuprind. Ea îmi arată cu degetul fata de care îmi povestea iar eu o las să plece cu ea. Urc în mașină. Privesc la locul ei gol că mai apoi să mă trezesc din ganduri odată cu telefonul meu sunând. Zambesc când văd numărul lui Yoongi.

-Am facut rost de aramă. Yeonjun vine spre casa ta. Așteptați-mă în casa mea.

-Bine.

Când am zis că am niște treabă, nu m-am referit la ceva finuț.

Yoongi pov.

Trag masca mai bine peste cap. Îmi încărc pistolul. Acel pistol. Pistolul cu care a fost împușcată Yeji. Pistolul ce ne-a distrus în toate modurile. Merg pe holurile închisorii. Merg iar pașii mi se aud în ecou. Apoi mă opresc.

Zambesc când o aud.

-Yoongi?

-Tocmai eu Jisoo.

Nu o mai las să spună nimic. Încărc și trag printre gratii. Apoi repet. Încarc și trag. Încarc și trag. Patru gloanțe. De la fiecare câte unul în capul ei. Apoi aud pași și dispar.

Dispar și ajung în fața casei mele perfect normal. Îmi încui mașina intrând în casa mea. Zambesc când le văd pe cele două stând la televizor.

-Tati!

Zambesc iar mai larg când o văd pe micuța Yeji alergând spre mine și cuprinzându-mă.

-S-a rezolvat?

Întreabă Ryujin de pe fotoliu.

-Totul e perfect.

O sărut le Yeji pe frunte ca mai apoi să îi deschid ușa lui Yeonjun ce pofti înăuntru bucuros.

Sfârșit.

Mă bucur nespus de mult că o pot declara oficial încheiată pe data de 19 iunie 2023. Am muncit mult dar sunt mulțumită de rezultatul obținut.