Lost in lies

Capitolul 74

-Ce?

Ma cutremur. Inima mi-o ia la goana odata ce aud vorbele ei.

-Nu e nimic aici, Yeji. Nimic.

Sopteste. Inghit in sec. Nu e nimic. Tot ce am facut pana acum iar acum aflu ca nu e nimic. Fiecare sperietura, fiecare lacrima iar acum nimic. Suntem pe lista suspectilor pentru nimic. Nu am facut decat sa par ca ascund ceva ce nu am facut. Acum Jisoo ma poate face sa recunosc asta asa cum a afacut si criminalul gemenilor Park cu Seok Hoon. Poate face asta celor 3. 

Nu are cum.

Am simtit metalul rece al telefonului prin material. 

Am halucinatii? 

Nu are cum. 

Ryujin a simtit la fel.

-Ai vazut ca nu e nimic iar acum inca mai vrei ceva?

Pana si vocea mea ma surprinde de cat de puternica e.

-Nu inteleg, Yeji...

Privirea ii este incruntata. Degetele ei continua sa verifice materialul de parca ceva ar fi aparut.

-Cred ca trebuie sa plec. 

Zic cu pulsul la gat. Trebuie sa caut peste tot. Nu pot lasa politia sa il gaseasca inaintea mea. Ancheta se va reancepe iar Jisoo imi va lua cheile de la vila lor. Daca afla de jurnal si de manuscris sunt terminata. Rose are incredere doar in mine. Doar eu pot duce asta la capat.

-De ce aveai pulsul atat de mare daca nu ascundeai nimic?

Vocea ii este amuzata dar si dura in acelasi timp.

-Ti-am spus ca nu accept sa fiu interogata de tine.

Se ridica. Lasa bluza sa ii alunece dintre degete. Face pasi lenti spre mine. Ma dau inapoi. Nu miroase a bine dar nu am de gand sa fug.

-Nu are sens. Te asteptai sa fie ceva acolo? Sau este bluza altcuiva?

Inghet. Ma opresc brusc. Vad o licărire in ochii ei.

Stie. Jisoo stie de bluza lui Rose.

-Arata-mi o poza cu tine din 2019 cu bluza asta.

-Jisoo ce te apuca?

Tremur. Imi pot simti pulsul in cap. Singura lumina din camera este cea emanata de calculator, ochii lui Jisoo au un licar nebun iar eu sunt sigura ca laptopul nu are de aface cu lumina din ochii ei.

-Vrei sa spui ca bluza e a lui Hwasa? Nu sunt atat de proasta Jisoo. Daca eu as fi uciso pe femeie nu ias purta bluza in timp ce prietenul meu suna la politie sa raporteze capul ei.

Rade. Imi ia fata in maini apropiinduse de chipul meu.

-Asta e bluza lui Rose.

Ii cuprind cu putere incheieturile mainilor incercand sa o fac sa imi dea drumul. Nici nu se clinteste.

-Ai ucis-o?

-Nu vorbi prostii!

Ii țip in fata sperand sa o sperii si sa o fac sa se dea mai incolo. Nu o face. In schimb rade.

-Ai ucis-o!

Rade, rade si mai tare in timp ce lacrimile imi cuprind obrajii.