Lost in lies

Capitolul 84

Ascultati: sippy cup x pity party. Nu stiu cum se simte fara muzica dar eu am scris acest capitol cu acest mashup, merita.

O vreau pe Ryujin. Pe fata cu păr alb în liceu ce sterpelea vin și bere din biroul tatălui ei ca mai apoi să ne înnecam lacrimile cu sticlele la buze în timp ce ascultam muzica și îi așteptam pe cei doi la balcon.

Îl vreau pe Yoongi. Băiatul cu păr mentă ce aducea a miros de țigări și care făcea glume din orice nimic, fugind de acasa venind direct la mine, strecurandu-se in casa si adormind pe podea cu gura intredeschisa.

Îl vreau pe Yeonjun. Băiatul cu păr albastru ce adormea cu capul pe umărul lui Yoongi primul și care îl susținea în fiecare prostie făcută tragandul pe el peste tot

Îmi îngrop capul în genunchi pentru a nu se auzi nimic. Nu pot respira. Aud urlete si un bubuit puternic ca si cum cineva ar cadea de pe balcon. Aud o usa trantindu-se. Stiu ca ma auzit. Si stiu ca e Yoongi dupa cum respira agitat si dupa sunetul picioarelor lui goale alergand langa mine. Imi inchid ochi strans ca sa nu fiu nevoita sa privesc in ochii lui ca sa vad durere

-Yeji?!

O spune tare dar si soptit in acelasi timp. Pe chip i se asterne groaza cand imi vede umarul. Isi duce mana la gura in timp ce se apropie de mine cu pasi mari. Privirea mi se incetoseste de lacrimi atunci cand vad durerea din ochii lui. Genunchii lui se ating de podeaua balconului in timp imi ia fata in maini. Ii este frica sa ma atinga. Stiu asta din privirea lui o data ce imi da la o parte suvitele privindu-ma in fata.

Simt apa sarata scurgandu-se din ochii mei. Tremur din toate incheieturie scuturandu-mi umerii atunci cand imi scufund iar fata in genunchi plangand cu Yoongi cuprinzandu-ma.

_________________________________________

Imi inchid ochii strans cand el imi atinge arsurile intinzand crema ce ar trebui ca mai tarziu sa calmeze mancarimile ce nu se compara cu durerea. Privesc podul baii pentru a gasi o distragere. E trei dimineata. Yoongi a promis ca va tine asta secret. Nu a scos o vorba. Nu ma intrebat nimic iar eu ii sunt recunoscatoare pentru asta.

Mi-a luat două zile să scriu asta. Am încercat ,după cum vedeti de după caligrafie, ba de pe telefon ba de pe calculator dar tot nu am ajuns la 500 de cuvinte. Imi pare rău. Încerc să mă țin de program dar mai bine scriu atunci când îmi vine cheful decât să scriu niște capitole nașpa doar pentru că trebuie să postez regulat. Probabil ca cartea va atinge 100 de capitole +. Se cam apropie de final. Mai este doar plecarea în Japonia, ce se întâmplă pe acolo, câteva dintre telefoane găsite de Ryujin, Yoongi si Yeonjun, câteva întâmplări sângeroase și finalul unde se dă la iveală adevărul.

Nu știu ce e cu mine în ultimul timp. Voi încerca dar s-a nu va așteptați la capitole de o calitate peste masuri.