Lost in lies

Capitolul 82

-Opreștete! OPREȘTETE!!

Urletul meu abia se aude sub presiunea palmei lui.

-Plângi? Nici nu am început dragă.

Șoapta lui ma face să încep să tremur. I-a brusc fierul lipindumi mai jos facandu-ma ma urlu din nou în mănușa lui. Văd lacul în ceață din cauza lacrimilor ce nu vreau sa înceteze.

Respiră.

Imi soptesc strângând bricheta din fier în palmă. Nu ma mai zbat. Ma uit după benzină.

-Ai înțeles că nu ai scăpare păpușă?

Mută ștampila pe alta parte a spatelui facandu-ma să imi ulr plămânii în palma lui. Simt cum da de sânge atunci când mută iar fierul încins pe alta parte a corpului.

Strag cât de mut pot balustrada în maini.

O poți face Yeji.

Iau o gura de aer cât de mare pot.

Fă-o naibii.

Imi închid ochii când i-a fierul încins de pe mine. Strâng bricheta între degete privind o ultimă data către lac, cotul meu urmând să se izbească de corpul lui ce până acum era lipit de al meu pentru a nu ma putea zbate.

Aud cum scapă fierul. Urletul lui este urmat de corpul său ce se Dez lipește de al meu. A scăpat fierul încins pe picior.

Tremur toată de durere. Transpir. Părul imi este lipit de față în timp ce eu alerg spre celălalt capăt al balconului. Atunci o privire spre pat unde acum se află Ryujin. Chiar dacă se produce un sunet foarte puternic nimic nu trece prin sticla si prin geamurile din casa mea. Încep să regret asta.

Mâinile încep să caute prin mormanul de lucruri în care tocmai am nimerit. Nu pot trece mai departe. Ochii lui Tae hyun imi provoacă un fior ce trece prin întreg corpul meu.

Ranjesc atunci când simt cutia din plastic. Strecor mânerul prin degete.

-Dacă vrei ca ei să moară atunci continuă treaba începută.

Pufnesc în ras încercând să îmi maschez îngrijorarea și durerea arsurilor provocate de el. Trebuie să fac așa încât să pară ca nu îmi pasă. Nu ma cunoaște îndeajuns de bine.

-Știi foarte bine ca dacă unul dintre ei moare torn totul la poliție. Dacă moare unul din ei ma arunc. Nu cred ca ar mai avea rost sa jucați jocul asta fără victima, nu?

Zic arătând cu capul spre fata ce leneveste între cearceafuri. Nu suna la fel cum m-am așteptat. Vocea mea tremura la fel ca și mâinile ce cuprind mânerul din plastic și simt lichidul rece.

-Nu te prosti.

Zice apropiindu-se de mine. Ma dau înapoi vrând să urlu atunci când vântul atinge arsurile.

-Dacă mor ei mor și eu.

Rostesc răspicat privindu-l în timp ce îmi lipesc spinarea de capătul balustradei ascunzând cutia cu benzină în spatele meu. Ma aplec prefăcându-ma ca ma ustură umărul chiar dacă ma ustură și în realitatea.

Se apropie de mine. Ține fierul încins în mână ridicându-l. Îmi i-a maxilarul între degetele înfășurate în mănuși.

-Când ai zis ca nu ai inceput încă cred ca vorbele astea ar trebui să iasă dintre buzele mele.

-Ce..

Nu îl las să termine vorba căci scot capacul cutiei din plastic, lichidul ajungând în următoarea secundă pe hainele lui albe. Mâna îmi tremura când el își mărește ochii apucându-ma cu o mana de gât iar cu cealaltă lipind fierul de spatele meu. Urlu, simțind cum lacrimile mi se adună în colțurile ochilor.

Respira.

Îmi zic în timp ce aprind bricheta aruncând-o în haina lui.

-TARFA DRACULUI!!

Urla în timp ce se îndepărtează de mine încercând să stingă focul ce îi cuprinse corpul.