PÂNZA DE PĂIANJEN (I)

DOI

   - Haide, drăguță, trezeste-te. E timpul sa mergi acasă!
   Cindy mormăie ceva, apoi deschide ochii. Când își apropie picioarele sa coboare din pat, simte o durere ușoară între ele. Capul o durea îngrozitor.
   - Iar m-ai futut ca un animal! Ii reproșează ea tinandu-se de cap.
   Eric ii da o pastila și un pahar cu apa. Apoi ii spune nepasator:
   - Tu ai cerut-o! Eu plec. Am treburi. Intr-o ora vreau sa dispari si tu. Pe când vine menajera, sa nu mai fi aici. Ai înțeles, drăguță?
   - Da, da, am înțeles, mormăie ea încercând sa coboare din pat.
   Eric își trăgea un tricou negru peste trupul clădit cu mușchi oteliti. Cindy îl privește cu admirație. La treizeci și doi de ani, Eric avea deja un imperiu și un trup de zeu la pachet. Orice femeie ar suspina după el. Iar el era conștient de puterea ce o avea asupra femeilor, bărbaților, tuturor celor din jurul sau.
   - Pa, drăguță. Spune el și iese pe ușa fara sa privească în urma.
   Cindy rămâne zgaindu-se la ușa închisă, apoi arunca o perna spre aceasta.
   - Nici măcar un sărut sau zici ca ne vedem mai târziu sau mâine... Bombane ea nemulțumită.
   - La ce te așteptai? La flori și ciocolata? La întâlniri romantice cu lumânări? Continua ea în timp ce se îmbrăca. Știa ca Eric se întâlnea cu ea numai pentru sex de calitate. Comparativ cu alții de teapa lui, era destul de galant.
   Lăsând în urma apartamentul pe care îl achiziționase special pentru întâlnirile amoroase, Eric se îndreaptă spre parterul clădirii, către mașina din parcare. Avea întrunirea aceea de dimineață, apoi avea de gând sa evadeze undeva, unde nu îl cunoaște nimeni, unde era singur. Simțea nevoia de o pauza, de câteva zile în care sa nu se gândească la nimic, doar relaxare și deconectare. A avut o perioada aglomerata, stresanta, solicitanta... Clanul Foster ii dădea bătăi de cap, trebuia sa scape de ei, o data. Sa nu le mai simtă răsuflarea în ceafa. Dacă nu mergea el după ei, nu va avea liniște. Îl voiau mort, asta era clar. Doar ca el era un cap de clan puternic, cu temele făcute și greu de răpus. Intai se va ocupa de nenorocitii ăștia, pe urma va pleca departe, o perioada. Se simțea obosit.
   Conduce plictisit pana la vila lui de la periferie, parchează in garajul cu doua locuri, lângă mașina lui favorita de offroad, un tanc bine tunat, cu roti imense. Nu o mai conduse de mult, ii era dor sa ii audă motorul torcand... Oftează resemnat și coboară din mașina. Se îndreaptă cu pași grei spre foișorul din gradina de flori. Acolo îl așteptau oamenii lui de baza. Deja își beau cafeaua liniștiți, discutând cu voce joasa ceva, când Eric își face apariția.
   - Bine ca ai ajuns, tocmai vorbeam despre Foster. Îl întâmpină unul din cei de la masa.
   Eric nu spune nimic, se așează la masa și ia ceașcă de cafea pe care i-o întinde interlocutorul lui.
   - S-au dat la fund, spune altul, sorbind din ceasca de cafea.
   - Nu va faceți griji, spune Eric gustând și el cafeaua. Vor ieși mâine seara din ascunzătoare.
   - Cum asa? Întreba unul din cei de la masa.
   - E mediatizat deja, mare eveniment la Zone Club. Vor miza ca sunt acolo. Deci, și ei vor fi acolo. Atunci vom acționa. Răspunde Eric plictisit în continuare.
   - Uitasem de falsul eveniment. Chiar mergi pana la capăt cu farsa asta?
   - Da, e o modalitate sigura sa-i aducem unde vrem noi, sa nu mai fugim noi după ei. Înțelegi? Vor veni singuri în gura lupului.
   - Și dacă vor bănui ca e o capcana?
   - Cu atât mai bine. Vor fi mai mulți. Sigur ca vor lua si varianta asta în calcul. De aceea își vor dubla forțele. Deci, vom elimina mai mulți. Nu vor mai avea, pe urma, forța necesara sa ne mai tina piept. Dar pentru asta ne trebuie acuratețe, rapiditate, sa acționăm prompt. Noi vom fi pregătiți pentru ei. Vor întra în plasa și ii învăluim fără sa-si dea seama ce i-a năucit. Dar fără victime colaterale. Frumos și curat. La subiect.
   Nimeni nu mai completează nimic. Pana la urma, fiecare știe ce are de făcut.
   Acest subiect fiind încheiat, toți cei așezați la masa își termina cafeaua discutând lucruri banale, precum vremea schimbătoare, călătorii scurte în locații apropiate, pățanii haioase la pescuit pe ape curgătoare, de parca nu ar fi pus la cale, mai devreme, asasinatul a zeci de oameni.
   Eric era nerăbdător sa plece, o data, sa evadeze, sa se deconecteze. Dar trebuia sa mai aștepte o zi. Acțiunea ce urma sa aibe loc trebuia supravegheata. Trebuia sa rămână pregătit sa intervină, în caz ca lucrurile scăpau de sub control. Încă puțin, doar o zi...
   - Eric, mai ști când am fost la plimbare cu iahtul? Luna trecuta? Și Mark a căzut peste bord... Ii intrerupe sirul gândurilor unul din oamenii lui. Acesta râdea, deja, cu pofta. Simpla amintire a întâmplării îl făcea sa rada, iar Eric se amuza de acest lucru. Ii părea bine ca oamenii lui de nădejde se simt în largul lor, se relaxează și pot sa se bucure de lucruri simple în viata. Pentru ca nu au ales o cale ușoară, în viata. Clanurile mafiote erau mereu în război. Mereu în competiție, mereu în alerta. Nu-si dorise moștenirea asta, dar o data cu moartea violenta a unchiului sau, se procopsise cu toate afacerile acestuia pe cap. Și toată averea... Dacă ar fi trăit părinții lui, poate ar fi avut o altfel de viata. Dar, sub tutela unchiului însetat de răzbunare, nu prea a avut de ales. Unchiul sau si-a dedicat restul vieții pentru a-si razbuna fratele și cumnata, sfârșind la fel ca ei, ciuruit de gloanțe în plina strada. Pe atunci, clanul Foster era puternic, dar Eric crescuse și preluase misiunea începută de unchiul sau, decimand clanul și slăbind forțele acestora, considerabil. Acum, misiunea lui era aproape de îndeplinire. Mai avea un hop de trecut. Dar faptele erau ca și îndeplinite.
   - Și a trebuit sa-i aruncam doi colaci de salvare, sigur ca îmi amintesc. Răspunde Eric râzând ușor. Nici când ii suiera gloanțele pe lângă urechi nu e atât de panicat.
   Ceilalți râd zgomotos la remarca amuzanta a liderului lor.
   Încă o zi, încă una, apoi relaxare bine meritata. Terminam și cu idiotii ăștia și ne continuam viețile liniștiți, pana apar alți idioți.