PÂNZA DE PĂIANJEN (I)

DOISPREZECE

   Eric stătea pe canapea și analiza ceva ce primise pe adresa de mail. Era foarte aprofundat în acel fișier, nici nu o bagă în seama când vine și se așează lângă el. Scarlett nu îndrăznește sa-l deranjeze, nici nu știa ce ar trebui sa spună, sa facă, după momentul pasional trăit pe plaja. Nu știa cum sa reacționeze, Eric era un străin misterios care ii oferise momente memorabile, fără nici o obligație. De parca totul era normal, de parca era firesc sa fie asa. Doar ca pentru ea, lucrurile stăteau diferit. În alte circumstante ar putea fi un bărbat după care s-ar topi, dar o luase, pur și simplu, ca pe un obiect, o ajutase fără voia ei, ii oferise un moment de placere sublima, o saruta ori de câte ori avea chef, iar ea nu avea nici o putere sa se opună, sa se zbată, sa refuze, sa spună NU... Ciudat era ca ii făcea placere sa o sărute, ii făcea placere compania lui aroganta. Fiind un bărbat sigur pe el, pe puterea lui, ii inspira și ei siguranța și confort. Se simțea prinsa, cumva. Vrajita, hipnotizata, fără rațiune, fără discernământ. Dacă o atingea, inima o lua la galop. Dacă o privea cu ochii lui verzi, respirația i se tăia, dacă o saruta în felul lui, acela nebunesc, își pierdea orice fărâmă de autocontrol. Nu-si înțelegea propriile stări și emoții, era ceva cu totul nou pentru ea.
   - Cum îți este glezna? Întreabă el cu ochii în ecranul telefonului.
   - E bine, răspunde ea sec, luandu-si propriul telefon la inspectat.
   - As vrea sa te duc undeva. Spune el absent.
   Scarlett își lasă telefonul de o parte și se intoarce puțin sa-l poată privi.
   Simtindu-i privirea întrebătoare atintita asupra lui, lasă și el telefonul și se intoarce sa o privească, la rândul lui.
   - Nu știu ce vrei de la mine, incepe ea hotărâtă, dar eu nu sunt mascota ta.
   - Departe de mine acest gând. Răspunde el calm. Eu vreau doar sa te simți bine, asa ca mergem undeva unde o sa-ti placa.
   - Nu înțeleg de ce simti ca ai obligații fata de mine!
   - Nu am obligații fata de nimeni. În ceea ce te privește pe tine, e vorba de simpla plăcere de a petrece timpul cu tine. E simplu, ce nu înțelegi?
   - Pentru ca nu ne cunoaștem, nu știm nimic unul despre altul, nu avem nimic în comun si nu vad de ce drumurile noastre ar trebui sa se intersecteze. Explica ea exasperata.
   - De ce nu te lași purtata de instinct? De val? De ce nu trăiești clipa? De ce trebuie sa analizezi atâta, orice?
   Ochii lui verzi o fixau intens, patrunzator. De parca ar putea sa-i vadă pana în adâncul sufletului. O privește tăcut câteva clipe, provocând adevărate furtuni în sufletul ei.
   Scarlett nu poate scoate nici un sunet, era ca hipnotizata, se zgâia la el cu ochii ei mari, de culoarea cognacului, neindraznind sa respire. Trecând de la o stare la alta, incepe sa-și muste buzele, nervoasa și sa-si treacă limba peste ele.
   - Nu o face, o avertizează el cu amenințare în ochi.
   Imediat, ea se oprește și expira aerul reținut, prea mult timp, în piept.
   - Nu e normal ce se întâmplă! Izbucnește ea intr-un final, ridicandu-se de pe canapea, șchiopătând pana în dreptul ferestrei cu vedere spre ocean.
   Fără sa zică nimic, Eric o urmează tăcut, oprindu-se în spatele ei.
   - Mi-ai întins o mana de ajutor și îți mulțumesc, dar deja e prea mult și e absurd. Continua ea incrucisandu-si bratele peste piept, cu privirea spre oceanul agitat.
   - Ce poate fi atât de absurd? Întreabă el încet, lângă urechea ei, aplecat ușor spre ea.
   Fiori electrizanti o strabat prin tot corpul în momentul în care răsuflarea lui fierbinte ii mângâie lobul urechii și pielea de pe gat.
   Degetele lui ii ating coatele, abia simțit, apoi cu vârfurile, incepe sa urce ușor pe pielea fina a bratelor. Ochii lui urmăreau cu fascinație pielea gatului ei, unde se vedea accelerația pulsului. Își continua ascensiunea cu buricele degetelor pe umerii ei încordați, pana la baza gatului. Ii da la o parte cascada de par negru și își apleacă puțin capul, sesizând momentul în care ea își tine respirația. Fără ezitare, doar agonizant de incet, Eric se apleacă și mai mult spre pielea neteda de la baza cefei. O atinge ușor cu buzele, extrem de ușor.
   Scarlett se înfioară când simte atingerea ca o fluturare pe pielea ei. Săgeți de fiori fierbinți si reci ii strabat tot corpul. Eliberează aerul care îl reținuse în plămâni, apoi respirația incepe sa i se intensifice, simțind ca nu ajunge destul oxigen la plămâni. Pe măsură ce buzele lui coboară încet spre baza gatului ei, și bătăile inimii i se accelerează.
   Mâinile lui le cuprind pe ale ei, încrucișate peste piept, prinzând încheieturile subțiri în palmele lui mari. O trage ușor spre el, pana o lipește cu spatele de pieptul lui. Atunci Scarlett simte ca piciorul sănătos pe care se sprijinea, incepe sa cedeze. Închide ochii neputincioasa și își sprijină capul pe umărul lui. Buzele lui Eric își continuau incursiunea pe maxilarul ei, pana sub tâmpla.
    - Crezi ca eu ma joc, sau ca vorbesc prostii? Șoptește el lipindu-si buzele de lobul urechii ei.
   Incapabila sa ofere un răspuns, Scarlett doar oftează adânc. Apoi tresare electrizata când simte cum lobul urechii ei este cuprins între buzele lui fierbinți și supt ușor. Inevitabil, își prinde buza de jos între dinți, apoi își trece limba peste ea. Gest care scoate un sunet animalic din gatul lui, intorcand-o ușor spre el.
   - Ai fost avertizata, ii spune el cu dorinta în priviri. Fără sa ii lase timp sa analizeze, gura lui se napusteste asupra ei, cuprinzand-o cu bratele intr-o maniera din care nu mai avea scăpare. Buzele ei erau supte, muscate și linse cu lăcomie de gura lui flamanda. Bratele lui puternice o susțineau zdravăn, limba lui făcea incursiuni devastatoare în gura ei, ametind-o, naucind-o.
   Pierduta complet în vâltoarea momentului, Scarlett răspunde cu patima la sărutul arzător. Se agata de el, se topește și se pierde, nimic în jurul ei nu mai exista. Limba lui priceputa se împletește cu a ei, se impreuneaza, buzele ei sunt muscate ușor si supte cu sete, în același timp. Sărutul lui mistuitor o face sa uite de tot, nu mai conta nimic în acel moment, nu mai exista nimic, decât acel sărut inebunitor. Momentul lor sublim.
   Ești ca un fluture prins intr-o pânză de păianjen. Te zbați sa reziști, dar pânza e puternic infasurata în jurul tău. Cum vei ieși din nebunia asta?
   Gândurile ei sunt înăbușite de furnicaturile care le simțea în tot corpul, de umezeala care se aduna între picioare și de propriile ei scancete.