PÂNZA DE PĂIANJEN (I)

CINCISPREZECE

   Scarlett era incapabila sa se miște, bratele lui puternice o invaluau intr-un mod plăcut, hipnotizant. Trupul lui cald era ca un magnet pentru al ei, palmele lui mari ii mangaiau lenes spatele, inima lui bătea sub obrazul ei... Se simțea confortabil, protejata, se simțea fantastic, de fapt.
   Trăiește clipa! Chiar asta va face. De ce sa nu-i urmeze sfatul, din moment ce se simțea atât de bine? Ce se putea întâmpla rău?
   - Hai sa mâncăm ceva, apoi sa o luam din loc. Vocea lui ragusita o trezește din reverie.
   - Hai, spune ea simplu și se ridica cu regret de pe trupul lui, a cărui căldura  ii aducea atâta confort. Își aranjează hainele și își trece degetele prin parul lung și negru.
   Eric ii urmarea mișcările cu fascinație. Era atât de feminina. Atât de frumoasă și atât de vulnerabila. Se ridica în picioare și o cuprinde cu bratele, lipindu-i spatele de pieptul lui. Palmele lui se desfac pe abdomenul ei, obrazul lui se odihneste pe creștetul ei. Scarlett își reazama capul de pieptul lui și inchide ochii, savurând momentul de confort și siguranță. Era incredibil cum îmbrățișarea lui ii aducea atât de multă liniște și siguranță, ravasind-o și tulburand-o în același timp. Oftează ușor și își lipește palmele peste ale lui, pe abdomenul ei.
   - Ce mâncăm? Întreabă ea, ca să facă subiect de conversație.
   - Am comandat ceva simplu, dar delicios. Cel puțin, cum îl fac la localul asta, e arta culinara. Se lauda el, departandu-se de ea, privand-o de căldura trupului sau.
   - Ce este? Întreabă ea, încercând sa para curioasa, fiindu-i dor, deja, de atingerea lui.
   - Pui la rotisor cu orez. E banal, dar crede-ma, e delicios. Răspunde el luând din nou telefonul la verificat.
   Neștiind ce altceva sa facă, Scarlett se așază pe canapea, încercând sa para indiferenta.
    Eric răspunde la câteva mailuri, apoi ii suna telefonul. Curierul cu meniurile comandate venise.
   Asa cum promise Eric, puiul era delicios, iar orezul, chiar era o opera de arta. Scarlett mâncase tot, lingandu-se pe degete. Nici nu realizase cât de foame i-a fost, pana nu a golit caserola.
   - Unde vrei sa mergem? Întreabă ea, adunând de pe masa caserolele goale.
   - Vei vedea, răspunde el și se ridica de la masa.
   Ii întinde mana și ea o accepta. Se lasă condusa de el spre ieșirea din căsuța, pana la mașina lui masiva de teren. Scarlett se instalează pe scaunul pasagerului când suna din nou telefonul lui Eric. El răspunde înainte sa urce la volan.
   - Spune repede.
   După ce asculta câteva clipe, răspunde incet și iritat:
   - Rezolva! Cat de repede.
   Apoi închide telefonul și urca la volan.
   - Probleme? Întreabă ea curioasa.
   - Nimic care sa te îngrijoreze pe tine, pustoaico. Ești pregătită?
   Ea aproba din cap, apoi motorul mașinii începe sa toarcă.
   Drumul pe care îl urmează era destul de accidentat, dar mașina lui Eric nu simțea hartoapele. Se întindea pe marginea abrupta a unei stânci imense, jos se spărgeau valurile de bolovanii rotunjiti de apele furioase, sus se întâlnea cerul cu oceanul. Priveliștea era splendida, avea un aer sălbatic.
   Scarlett privea pe geam la peisajul ce se desfășura de-a lungul drumului accidentat. Doar imensitatea oceanului, cerul senin, stâncile abrupte, fără plaja, fără nisip, totul începea și se sfârșea în același loc. La fel și întorsătura pe care o luase viata ei. Parca începuse o viata noua peste noapte, dar noutatea era, cumva, deja sfarsita. Trăiește clipa... Ușor de zis, nu avea cum sa nu se gândească și la viitor, măcar cel apropiat. Nu vedea nimic în viitorul apropiat, doar ca trebuia sa-si caute un apartament și sa o ia de la zero de una singura, fără cei pe care îi considerase prietenii ei. Fără Michael... Nu ca l-ar fi iubit extraordinar de mult, dar a fost o constanta plăcută în viata ei. O ancora, un refugiu, uneori.
    Acum iși permitea sa locuiască singura intr-un apartament micuț, cu o camera. După ce șefa ei o promovase, ii inmanase și actul adițional contractului de munca. Primise o majorare salariala destul de consistenta. Dar și muncise pe brânci pentru asta. Editura la care lucra era una căutată de marii scriitori, citise manuscrise senzaționale, dar și mediocre, citise de toate și promovase autori începători, dar cu potențial imens, motiv pentru care editura a avut de câștigat. Au mers pe mana ei în multe cazuri, pentru ca era telentata și prevăzătoare, conștiincioasa și vizionara. Își merita promovarea. Era șefa de departament acum, avea mai multe responsabilități. Dar ii plăcea asta. Munca ei era tot ce avea, pana la urma, ii plăcea ce făcea și știa ca era invidiata de multi colegi care si-ar fi dorit postul ei.
   Adâncita în gânduri, nici nu realizează când mașina se oprește la marginea prăpastiei, unde se sfârșea drumul și începea sălbăticia peisajului. De sus de pe stanca, totul se vedea ca intr-o alta dimensiune, tăind răsuflarea.
   Eric o privea în tăcere și o lasă să iasă singura din transa.
   - E superb, șoptește ea cu ochii la întinderea vasta a oceanului.
   - Ma gândeam eu ca o sa-ti placa, răspunde el continuand sa-i admire profilul. Doamne, buzele alea pline și netede îl băgau în boala. Își dorea sa o sărute non stop. Își dorea sa le vadă și sa le simtă pe madularul lui, cum se mulează pe suprafața lui neteda și tare, cum se strâng în jurul lui...
   Se întoarce brusc și își desface centura de siguranța, apoi iese vijelios din mașina, nervos pe propriile gânduri masochiste.
   - Vino, de aici se vede mult mai bine, o invita el, ocolind mașina și deschizând portiera ei.
   Ea accepta mana lui întinsă și coboară precauta din mașina. Pășește cu grija pe terenul pietruit și se lasă condusa pana la buza prăpastiei. Zgomotul făcut de valurile furioase ce se spărgeau în stâncile de la baza era înfiorător. Stanca înaltă bloca orice viziune în spatele ei, iar la picioare i se întindea oceanul nemărginit.
   - Vin rar aici, spune el din senin, după ce o lasă câteva momente sa contempla peisajul.
   - Ar trebui sa vi zilnic, la cât e de frumos. Răspunde ea cu ochii spre orizont. Briza călduță ii flutura parul negru pe spate si ii mângâia obrajii catifelati .
   - Nu detin acest lux. Dar când vin sa ma deconectez câteva zile, măcar intr-una reușesc sa ajung și aici. Îmi place, ma liniștește, ma ajuta sa-mi pun ordine în gânduri, sa ma reculeg.
   Scarlett ar pune niște întrebări pe baza neliniștilor lui, dar simte ca nu e momentul. Va apuca acel moment, vreodată? Timpul cu Eric ii era limitat, în curând se va încheia concediul și fiecare își va vedea de treburile lui. Cine era el? Cu ce se ocupa?
   - Putem rămâne puțin? Întreabă ea.
   - Oricât îți dorești, vine răspunsul pe nerăsuflate. El nu admira peisajul superb. El o admira pe ea. Profilul ei frumos în razele soarelui, ochii ei mari, de culoarea cognacului, privind vrăjiți spre orizont, cascada de par negru fluturând pe spatele ei, curbat armonios cu fesele rotunde și ferme.
   Era un deliciu numai s-o privești. S-o ai, probabil era un adevărat festin. Pustoaica asta îl vrajise complet, fără sa depună nici în efort. Ca majoritatea femeilor cu care se culcase pana atunci. Era superba prin felul ei de a fi și de a se purta. Era superba prin felul în care arata. Era superba, pur și simplu.