PÂNZA DE PĂIANJEN (I)

TREIZECI ȘI ȘAPTE

   Eric oftează greu si se așează pe marginea patului ei.
   - Ma așteptam la asta. Sigur ca trebuia sa ma întrebi. Doar ca nu vreau sa vorbesc acum despre asta. Despre altceva am vrut sa vorbim.
   - Dar eu vreau sa vorbim despre Alisson, replica ea rece.
   - Scarlett, nu e cazul sa-ti faci nici un fel de griji. Nu e cum crezi tu.
   - De unde ști ce cred eu?! Rabufneste ea în culmea disperării, simțind ghearele geloziei în inima.
   - Vrei sa lăsăm discuția asta pentru alta data? Avem lucruri mai importante de discutat.
   - Pentru mine, în momentul asta, e important sa știu cine e Alisson! Tipa ea exasperata.
   - Și vei ști, dar le luam pe rand! Tipa și el enervat.
   - Nu! Vreau sa știu acum!
    - Ai uitat ca nu ești în măsura sa-mi pui conditii? Spune el periculos de calm. Avea privirea aceea rece, dura, pătrunzătoare. Dar ea se hotărăște sa nu se mai lase intimidata.
    - Ai dreptate. În momentul asta voi pleca, spune ea și iese pe ușa afara. Eric țâșnește după ea și o prinde din urma, pe holul larg. O apuca de brat și o trage înapoi, lipind-o de pieptul lui. Bratele puternice o țineau captiva. Deși îl durea umărul, nu o slabea deloc. O privea cu amenințări în ochi. Ea îl privea acuzator.
   - Unde crezi ca mergi? Întreabă el printre dinți.
   - Plec de aici! Raspunde ea răstit, la limita răbdării.
   - Nu pleci nicăieri, pustoaico.
   - Ba da, am sa plec.
   - Nu, nu pleci.
   - Ma vei împușca? Ce vei face? Cum ma vei opri? Îl provoacă ea ridicând bărbia în semn de sfidare.
   Eric o privește ucigător în ochii aia imbatatori, cum e cognacul bun. Nu mai zice nimic, dar privirea lui era periculoasa.
   - Te calmezi si ne întoarcem în camera ta sa putem discuta în liniște. Spune el răgușit, pe același ton amenințător.
    - Nu, nu ma calmez și nu ma întorc nicăieri. Plec! Acum!
   - Nu pleci nicăieri! Urla el și o ia pe sus. Cu toate ca îl durea umărul ca naiba, o ia pe sus și o duce cu forța înapoi în camera. Scarlett se zbătea, tipa și îl lovea în spate, dar nu își putea măsură puterile cu ale lui, chiar și ranit. El o bagă înapoi în camera și inchide ușa după el.
   - Fir-ar sa fie! Urla el gâfâind. Chiar vrei sa-ti pun paza la ușa și garda de corp la tot pasul?!
   - Câini de paza, vrei sa zici! Urla și ea respirând greu.
   - Nu pleci nicăieri! Striga el.
   - Ba da! Intr-un fel sau altul, voi pleca! Se încăpățânează ea.
   Ieșit din pepeni, Eric lovește cu pumnul în ușa, spărgând lemnul masiv, cu un răcnet animalic. Scarlett tresare și se da câțiva pași în spate, ducandu-si mâinile la piept.
   Lovitura ii cam zdruncinase umărul lui Eric, dar nu mai baga în seama nimic. Adrenalina ii amorțea orice durere.
   - Chiar crezi ca ai vreo șansă, pustoaico? Întreba el încet. Vei pleca doar dacă îți voi permite eu! Altfel, aici vei imbatrani. Și nu e nimic pe lumea asta ce ai putea tu sa faci în privința asta!
   Spunând asta, Eric iese, trântind ușa în urma lui.
Scarlett rămâne locului, câteva clipe, apoi se așează pe marginea patului și se pune pe plâns.
   Eric coboară în graba scările și merge furios în garaj. Urca la volanul mașinii de teren și pleacă fără ținta.
   Scarlett nu pierde mult timp cu plânsul, își șterge lacrimile furioasa și se îndreaptă spre parter. Își ia doar geanta de umăr, cu ce poate indesa la repezeala în ea și o zbugheste pe furis, afara. Mai avea ceva resurse sa stea câteva nopți la un motel modest, pana își găsea o chirie. Trebuia sa scape de acolo, trebuia sa se elibereze de pânza lui de păianjen.
   Taxiul se lasă așteptat ceva mai mult decât prevazute. Stătea cu inima cât un purice ca se intoarce Eric și o găsește în strada. La un moment dat se aude motorul unei mașini și taxiul își face apariția din depărtare. Urca grăbită și își șterge lacrimile ce începeau sa siroiasca pe obrajii ei, o data ce se vede pe bancheta din spate a mașinii străine.
Privea pe geamul fumuriu, dar nu vedea nimic. În mintea ei se învârtea un singur gand: Alisson. Și faptul ca el se eschivase. De ce? Și iar ii curgeau lacrimi pe obraji.
   Proasto! Chiar ai crezut ca ești marea lui iubire? Ca veți trai fericiți pana la adânci bătrâneți?
   Degeaba simțise fluturi în stomac. Eric era un bărbat foarte ocupat și râvnit de multe femei. Avea multe probleme și secrete, iar ei nu ii trebuia asa ceva. Ea era o femeie simpla și modesta. Nu avea nevoie de complicații din astea în viata.
   Taxiul oprește în fata motelului unde selectase ea adresa, plătește și coboară. Apoi se îndreaptă, ca un osândit spre ghilotina, la recepție. Rezerva o camera pentru trei nopți, își ia cheile și merge sa-si caute camera. Când o găsește, descuie și întra. Nu era la fel de mare și aerisita ca cea de la vila lui Eric, dar era suficient. Avea strictul necesar, un dulap îngust, o comoda cu televizor si o noptiera. Totul părea curat la prima vedere, dar nu-i păsa atât de mult, în acel moment. Verifica repede și baia micuța, cu o cabina de dus îngustă cu perdea, un vas de wc înghesuit lângă lavoarul cu piedestal. Era suficient. Chiar simțea nevoia sa facă un dus, asa ca nu mai sta pe gânduri și se dezbracă. Reglează apa și întra în cabina minuscula.
În timp ce lasă să curgă apa calda pe trupul ei încordat, realizează ca avea noroc cu gelurile de dus, de unica folosință, puse la dispoziție de motel. Nu avea nimic la ea, decat actele, telefonul, o pereche de chiloți și ce Dumnezeu mai avea o femeie în geanta. Ce porcarie! Dar nu a avut timp de pierdut. Nu putea ști cât timp lipsea Eric, dacă a pus pe cineva sa o urmărească, dacă cei care păzeau vila au fost informați sa nu o lase sa plece... Își incercase norocul și reușise. Prea ușor, parca. Alunga gândurile sumbre și încearcă sa se relaxeze sub apa calda. Avea nevoie sa-și limpezească gândurile. Parca totul se derula prea repede în viata ei monotona. De când o gasise Eric pe plaja aia nenorocita, totul se schimbase, nimic nu mai era la fel. Iar acum, se alese și cu inima franta. Se îndrăgostise ca o pustoaica. Poate de asta tot ii spunea el asa, pana la urma. Ce porcarie.