PÂNZA DE PĂIANJEN (I)

TREIZECI ȘI PATRU

   - Dacă nu începi sa vorbești, băieții mei te vor aranja frumos. Nu vei mai putea vorbi in viata ta. Gandeste-te dacă merita.
   Eric stătea pe un scaun în fata individului legat bine de alt scaun.
   - Dacă vorbești, voi avea grija sa ieși din stat în siguranță. Și vei fi aranjat sa nu duci lipsa de nimic o vreme, pana te pui pe picioare. Departe de aici.
   Individul tot nu vorbea. Doar îl privea pe Eric cu privirea unui om care-si accepta soarta.
   - Gandeste-te ca sunt femei, copii chiar, nevinovați. Mame și fiice! Dacă nu îmi spui acum unde ii debarca, nu ii vei mai fi util lui Micul Alvin in scaun cu rotile și fără limba! Sa nu crezi ca te omor. Ar fi prea simplu pentru tine.
   - În regula! Tipa omul speriat, convins ca Eric vorbește serios.
   - Mike! Striga Eric și namila de om își face apariția. Omul nostru are de făcut o confesiune. Avem o locație. Pregătește oamenii. Acționăm acum.
   - Deci, vorbește, pana la urma. Spune acesta rânjind.
   - Normal, doar știe ce e mai bine pentru el. Răspunde Eric și se ridica. Abia aștepta să termine o data cu toată afacerea asta. Deja dura de prea mult timp. Deja ii era tot mai dor de Scarlett. Simțea ca petrece prea puțin timp cu ea, avea nevoie de mai mult. O lăsa prea mult timp singura. Dar trebuia sa încheie ce a început. Era important sa finalizeze afacerea, se luptase de mult timp sa ajungă în faza asta, nu se putea îneca acum, la mal.  Mai avea o provocare de trecut. Ultima și cea mai grea. Probabil se va lasa cu vărsare de sânge, dar era vorba de vieți omenești nevinovate. Dacă nu avea distragerea dulce a lui Scarlett în viata lui, lucrurile erau finalizate de mult. Dar nici nu se putea abține, îl acapara, cumva, îl făcea sa se gândească mereu la ea, sa fie dependent de ea. Ca și cum, dacă nu o avea intr-o zi, era o zi pierduta. Ii umplea gândurile și simțurile, totul se învârtea în jurul ei. Și acum, abia aștepta să se întoarcă acasă, la ea.
   - Hai sa-i dam drumul, spune el și iese din încăpere, lăsând totul în grija oamenilor sai. Avea încredere ca fiecare știa ce are de făcut și o făceau bine. Trebuia sa fie prezent la acțiunea ce urma. Nu mai era vorba de niște prafuri, era vorba de oameni în carne și oase, femei și copii vânduți spre proxeneți. Care urmau sa aducă bani grei vânzătorilor de carne vie.
   - Mergem la docuri, anunță Mike, după ce iese din depozit. Toată lumea aștepta afara la mașini, înarmați și pregătiți de acțiune.
   - Sa mergem, spune Eric, hotărât sa termine totul în noaptea aceea.
   - Ne ajung doua dube? Întreabă Mike privind spre dubele pregătite pentru a colecta victimele.
   - Da, vor fi de ajuns, conchide Eric gânditor. Oare ce face pustoaica lui? Oare ce crede despre el? Avea de gând sa vorbească cu ea, dacă totul se va încheia cu bine.
   Oftând greu, pornește mașina și pleacă din loc. Celelalte mașini se pun în mișcare, în urma lui.
   Hai ca începem.

   Scarlett statea singura la masa și servea micul dejun pregătit de Millie. Eric nu venise în noaptea aceea, nici în zori. Era aproape prânzul, dar nici urma de el. Era îngrijorată, nu avea stare, se tot întreba ce se întâmplase, pe unde umbla și ce făcea de nu venise încă acasă. Acasă... Ce ciudat suna. Activitățile lui erau o enigma pentru ea și nu era sigura ca voia sa puna întrebări. Dar mereu venea după miezul nopții, sau aproape de zorii zilei, făcea dragoste cu ea, apoi pleca din nou... Parca orice legătură dintre ei se rezuma la sex. Începea sa-i fie dor de el. Ii lipseau discuțiile lor, ciudate uneori, dar ii lipsea el, necunoscutul care o salvase de pe plaja și ii arătase ce însemna să faci sex în adevărata lui splendoare si arta.
   Tocmai când se ridica de la masa, Mike își face întrarea pe ușa principala, vijelios, lăsând ușa deschisa în urma lui.
   - Scarlett! O striga el ceva mai răstit decat trebuia, dar se vedea ca era ingrijorat și grăbit.
   - Ce s-a întâmplat? Întreba ea cu inima cât un purice, presimțind ca orice era, avea legătură cu Eric.
   - Trebuie sa vi cu mine. Acum! Răspunde el încercând sa se domolească.
   - Unde trebuie sa mergem? Întreba ea căutând telefonul.
   - Îți explic pe drum, dar acum trebuie sa vi cu mine.
   Scarlett nu se mai gândește sa se schimbe sau sa-si ia altceva cu ea, în afara de telefon. Urca cu Mike în mașina și acesta demarează cu viteza, imediat ce portiera ei s-a închis.
   - Acum îmi spui? Întreabă ea, văzând ca celalalt nu spune nimic, doar conduce cu maxilarul inclestat.
   - Eric... Spune el scurt și ea simte ca se sufoca. Bineînțeles că despre el era vorba, dar cât de grav era?
   - Ce e cu Eric?! Țipa ea, pentru ca nu mai suporta tensiunea aceea sufocanta.
   - A fost împușcat, răspunde Mike încet.
   - Oh, Doamne! Exclama ea, simțind ca se afunda în asfalt cu mașina cu tot și plafonul cade peste ea.
   - Un glonț nenorocit i-a atins umărul în timpul altercației.
   - La ce spital este?
   - Ai înnebunit?! Cum sa îl ducem la spital? Având în vedere cine e și ca a incasat un glonț, spitalul iese din discuție. Ar putea cumpăra toată politia, dacă e pana acolo, dar nu avem nevoie de anchete false, acum. Sunt în joc viețile a multor oameni, iar Eric nu e dispus sa ofere un țap ispășitor ca să scufunde toată povestea. Tine prea mult la oamenii lui.
   Scarlett nu înțelegea o iota din ce ii spunea Mike.
   - Are nevoie de îngrijiri de specialitate! Trebuie dus la spital, dacă e nevoie de operație! Tipa ea îngrijorată la celalalt.
   - Are îngrijiri de specialitate și este operat chiar acum! Tipa și Mike. Avem o încăpere mai sterila și mai echipata decât un spital de urgente. Și avem și medici specialiști! Pentru ca Eric nu e prost. Știa ca vom avea nevoie de asa ceva, departe de instituțiile publice. Avem tot ce trebuie, dar nu te aveam pe tine!
   În mașina se lasă tăcere, ea înțelegea tot mai puțin, în loc sa se lămurească mai bine.
   - Eric a cerut sa te vadă, înainte sa între în operație. Dar eu i-am spus medicului sa înceapă, sa nu mai aștepte, pentru ca nu știm cât de grav e. Știu ca Eric ma va omorî pe urma, dar nu am vrut sa risc. Avem nevoie de omul asta, orașul are nevoie de omul asta!
   Scarlett era din ce în ce mai confuza. Dar nu se străduia sa înțeleagă acum, tot ce debita Mike acolo, gândurile ei erau doar la Eric și la faptul ca a fost impuscat și ca nu știa cat de grav era. Cumva, simțea ca totul se năruie în jurul ei, ca nimic nu mai conta în acel moment, decat bărbatul iubit. Bărbatul iubit? Îl iubea? Chiar se îndrăgostise, de data asta. La dracu' cu ea de viata și cu întorsăturile ei!