Zilele treceau trase la indigo. Scarlett nu cobora din camera ei, Millie ii ducea sa mănânce acolo, petrecea mult timp la birou, lucrând pentru editura. Măcar sa-si păstreze jobul. Nu simțea nici un simptom al sarcinii. Nu simțea nici o schimbare în organismul ei. În afara de sâni, care o dureau ca înainte de menstruație. În rest, se simțea bine. Millie avea grija sa-i aducă mâncare sănătoasă, bogata în vitamine, fibre și proteine. Dar nu ieșea din camera. Se întreba de multe ori ce face Eric, ii era dor de el, dar ii era teama sa dea ochii cu el. De fapt, nu s-ar fi putut uita în ochii lui. Sentimentul de vinovăție o copleșea. Plus ca era convinsa ca el nu își dorea sa o vadă. Probabil o disprețuia acum. Nu mai venise la ea, nu o sunase de atunci. Nu mai stia nimic de el. Și ii era atât de dor de atingerea lui, de îmbrățișarea lui protectoare, de felul în care o privea de parca era gata s-o devoreze.
După o săptămână de la cearta lor, Millie își face apariția în camera ei, cu micul dejun, ca de obicei.
- Peste doua ore va trebui sa fi gata de plecare. Ii spune ea, așezând tava cu micul dejun pe birou.
Scarlett o privește inmarmurita, cu sufletul la gura. Nu prea înțelegea la ce se referea.
- Eric ti-a făcut programare la doctor, continua aceasta, intorcandu-se către ea, zambindu-i cald. Vrea sa știe cum e bebelușul și mămica. Orice e nevoie sa cumperi, ii spui șoferului unde sa oprească. Nu-ti face griji, Tony și Jimmy te vor insoti.
Scarlett răsufla ușurată. Pentru un moment crezuse ca Eric se hotărâse sa accepte cererea ei de divorț. Cerere pe care i-o făcuse în nenumărate rânduri înainte de a afla ca e insarcinata.
- Bine, Millie, îți mulțumesc, spune ea intorcandu-i zâmbetul.
Își termina micul dejun în graba, apoi face un dus și se îmbrăca rapid, lăsând parul sa cada în cascade negre pe spate. Șoferul și matahalele o așteptau la mașină. Urca resemnata și mașina se pune in mișcare. O duceau la o clinica particulara, aleasa de Eric, evident. La un medic ales de Eric, evident. Și la cum decurse controlul, medicul ii va raporta totul lui Eric, evident. Medicul a fost foarte politicos și drăguț cu ea. O examinase meticulos și ii spuse ca totul era în regula, pana acum, atât cu bebelușul cât și cu mama. Ii prescrise niște vitamine prenatale și ii făcuse o programare pentru următoarea consultație. Scarlett se simțea puțin mai bine după ce primise confirmarea ca totul era în regula. Făcuse doar o oprire la farmacie sa-si ia vitaminele, însoțită de aproape de Tony, credea ea. Atent la ce își cumpărase. Nu avea dreptul sa se simtă jignita de neîncrederea lui Eric. Pana la urma, dacă incercase o data, ar putea încerca și a doua oara, pe alte cai.
Oare ce avea de gând Eric? Păstra distanta, nu se întâlneau, nu vorbeau la telefon, nu își trimiteau nici mesaje. Era complet singura. De fapt, era ceva obișnuit pentru ea. Si inainte, când se credea înconjurată de prieteni, era tot singura, de fapt. Parea atat de indepartata perioada aceea... Uitase pana si de moartea lui Cindy.
Pierduta in ganduri, tresare cand masina opreste pe alee, in fata casei. Saluta politicos si iese din masina. Cand intra in casa, are surpriza sa-l gaseasca pe Eric in living. Era ceva neobisnuit, ca el sa fie acasă la ora aia din zi.
Stătea tolănit intr-unul din coltarele masive, cu laptopul in poala. Nu o baga in seama imediat, o lasă să fiarbă puțin, apoi își ridica ochii spre ea și o privește ținta in ochi. Ea ii susține privirea cu sufletul la gura. Nu știa la ce sa se aștepte, dar ii fusese dor de el.
- E totul în regula, am înțeles, spune el și inchide laptopul. Tocmai ma uitam pe imaginile de la ecografie.
Scarlett ridica sprâncenele întrebător. Evident ca i-au fost trimise.
- Vreau sa le mai vad și eu. Spune ea și se așază lângă el.
Eric redeschide laptopul și ii arata imaginile din care nu prea se deslusea mare lucru. Ea știa la ce sa se uite, ii arătase doctorul chiar în timpul ecografiei.
- Uite, vezi punctul ala de acolo? Întreabă ea și pune degetul pe ecran.
- Adica viermișorul ala micuț? Întreabă el mijind ochii.
- Exact, spune ea incantata.
Eric rămâne tăcut, privind la monitor în punctul care ii arătase ea.
- Ti-am spus ca nu ai de ce sa te temi, pustoico. Spune el la un moment dat, cu ochii în monitor. Ma doare ca nu ai încredere în mine. Crezi ca nu pot avea grija de tine și de copil.
Scarlett îl prinde de mana, determinandu-l astfel sa o privească.
- Unde ai fost? Întreabă ea în șoaptă.
El oftează puțin și ii răspunde incet:
- Am avut grija de tine și de copil.
- Cum asa?
- A trebuit sa înlătur orice amenințare care plutea deasupra voastră. Unii nu ar avea curaj sa se apropie, alții ar vedea o oportunitate în faptul ca am o slăbiciune. Ar putea încerca să profite de asta. Sa ma determine sa le fac jocul.
Eric se ridica de pe colatar și se îndreaptă spre ieșirea din casa, fără sa mai spună nimic. Iese pe terasa de afara și își aprinde o țigară.
Era ingandurat, începuse un adevărat război, cu clanuri puternice. Pentru un simplu zvon, ca unul din ele ar încerca să ajungă la el prin Scarlett. Înnebunise. Nu va permite asa ceva. Nu venise acasă cu zilele. Când o făcea, era pe fuga, în toiul nopții, apoi se întorcea la treaba. Nu voia sa o deranjeze, nu avea nevoie de distragere, nici el. Ii era dor de ea. Era topit de dorul ei. Dar trebuia sa termine ce începuse. Sa o știe în siguranță. Greu se abtinuse mai devreme, când ea îl prinse de mana, sa nu se arunce pe ea și sa i-o tragă chiar acolo, pe coltar. Doctorul îl asigurase ca sexul este chiar indicat, totul era în parametri normali si puteau face cat sex doreau. Dar era sigur ca ea era speriata de el, ca nu îl dorea acum și ca avea nevoie de timp și spațiu.
Își face și ea apariția pe terasa. Vine în spatele lui, îi cuprinde mijlocul cu bratele și își lipește obrazul de omoplatul lui. Imediat arunca tigara și își pune mâinile peste ale ei, pe abdomenul lui. Îmbrățișarea ei era balsam pentru sufletul lui. Închide ochii și o tine aproape, lipita de el.
- Înțelegi ca te iubesc, Scarlett?
CITEȘTI
PÂNZA DE PĂIANJEN (I)
Romance- Nu te mai împotrivi... De la bun început nu ai avut scăpare. Da, avea dreptate, de la bun început se simțise ca un fluture prins intr-o pânză de păianjen. Cu cât se zbătea mai mult, cu atât se prindea mai tare în mrejele lui. - Dar este o ne...