PÂNZA DE PĂIANJEN (I)

ȘASE

   - Haide, Scarlett, nu fi capoasa! Te duc la farmacie și mai vorbim puțin!
   Cum naiba reușise sa dea peste Michael tocmai în fata hotelului, nu-si explica. Cum naiba avea atâta ghinion? Numai dacă nu o urmărise... Când coborâse în dimineața aceea, cu greu, dar hotărâtă sa ajungă la farmacie, a dat nas în nas cu Michael, ultima persoana din lume pe care ar fi vrut sa o vadă. Uimirea și socul au fost înlocuite repede de furie și dezgust. Văzând-o ca schipateaza, o intrebase ce s-a întâmplat.
   - Nu e treaba ta! Îl repezise ea. Apoi el se oferise sa o ducă la farmacie, lucru care o uimise din nou, neînțelegând de unde știe el unde vrea ea sa meargă.
   - Am spus nu! Tipa ea nervoasa.
   - Nu mai exagera și lasa-ma sa te ajut! Tipa și el nerăbdător.
   - De câte ori trebuie sa-ti spună o femeie NU ca să înțelegi că este NU?
   Vocea lui Eric ii intrerupe pe amândoi, făcând capetele lor sa se întoarcă spre bărbatul masiv, care statea sprijinit nonșalant de mașina lui, cu ochii în telefon, glisand ceva pe acolo.
   - Tu cine dracu mai ești?! Întreabă Michael iritat, punând o mana după umerii lui Scarlett, ca și când si-ar marca teritoriul.
   Gest care îl irita peste măsură pe Eric, mai ales ca idiotul se sprijinea, efectiv, de ea, pe partea stânga.
   - Ia-ti labele de pe ea, mârâie Eric amenințător, de data asta privind ținta în ochii lui Michael.
   - Tu sa-ti vezi de treaba ta! Se rasteste acesta la Eric. Avea tupeu, întotdeauna a avut, se baza mereu pe statura lui intimidanta. Doar ca Eric nu era impresionat. Era nervos, l-ar fi ucis pe loc, în alte circumstanțe. Fără arme de foc. Doar cu mâinile goale, pentru simpla plăcere de a-i auzi oasele trosnind în mâinile lui.
   - Scarlett este treaba mea! Spune el răgușit, începând sa înainteze spre cei doi, cu pași grei, siguri, calculați.
   - Scarlett?! Exclama Michael iritat. Deci va cunoașteți! Vad ca nu ai pierdut timpul, prințesa! I se adresează ei și se lasă mai tare peste ea. Atunci ea scoate un icnet de durere și se dezechilibrează. Lucru care îl înfurie la culme pe Eric. Fără sa stea pe gânduri, cu o mișcare rapida la care nu se astepta nimeni, bratul care se sprijinea de umerii ei este răsucit cu putere pe deasupra capului, trupul masiv al lui Michael este luat pe sus și trântit la pământ. Eric se lasă rapid intr-un genunche, îl prinde de gulerul cămășii și ii aplica o lovitura scurta și puternica de pumn, direct în nas. Imediat, sângele începe da curgă, nenorocitul tipa ca o femeie și se prinde cu mainle de nas, iar Eric este dezgustat ca nu avea cu cine sa se lupte. Realizează ca Scarlett văzuse destule și se ridica de jos, ignorând țipetele celui care se dădea mare bărbat cu o clipa mai devreme.
   Scarlett era prea socata ca să mai spună ceva, asa ca nu schițează nici un gest în momentul în care Eric o ia în brate și o duce în mașina lui. Fără sa zică nimic, pornește motorul și pleacă în viteza de pe loc, fără sa se uite în urma.
   - Cine e? Întreabă Eric nervos, cu ochii la drum.
   - Fostul meu, răspunde ea simplu, ușor speriata de ieșirea lui, de demonstrația de forță și de simțul proprietății pe care Eric l-a revendicat asupra ei. Sau i se părea? Cel puțin, asa simțise în acel moment. Avusese o placere deosebita sa-l vada pe Michael pus la punct, dar reacția lui Eric o speriase.
   - Ce vrea? Întreabă el strângând volanul cu putere în pumnul stâng, în timp ce mana dreapta se odihnea pe schimbătorul de viteze.
   - Nu știu, a apărut pur și simplu la întrarea în hotel. Explica ea încercând sa-si păstreze calmul. Nu am schimbat prea multe vorbe pentru ca ai apărut tu.
   - Când v-ati despărțit?
   - Nu e treaba ta!
   - Este, la dracu! Tipa el lovind volanul cu pumnul drept, încă patat de sânge.
   Scarlett tresare și își arunca ochii la drum, simțind cum inima ii bătea sa-i sară din piept.
   - Când v-ati despărțit?! Insista el nervos.
   - Săptămâna trecută, răspunde ea încet, intimidata.
   - De ce?!
   Ea se întoarce brusc spre el, indignata de interogatoriul lui indiscret. Deschide gura sa ii spună vreo doua, dar privirea lui amenințătoare ii îngheață sângele în vene și o face sa închidă gura la loc.
   - De ce?!! Urla el nerăbdător.
   - M-a înșelat! E bine?! Tipa și ea cu lacrimi în ochi.
   El o privește o clipa și când ii vede lacrimile trage tare de volan, ieșind brusc de pe drumul principal, oprind mașina în mod violent pe un drum lăturalnic și pustiu.
   - Nu, nu e bine! De ce plângi?! Se rasteste el, intorcandu-se sa o privească în timp ce se elibera de centura de siguranța.
   - Raspunde-mi, la naiba! De ce plângi?!
   - Pentru ca urli la mine și nu înțeleg de ce! Tipa și ea printre lacrimi. Nu ai dreptul asta! Înțelegi?! Cine te crezi sa-mi ceri socoteala și sa strigi la mine?!
   Ooo, dacă ai ști...
   - Ok, am acționat impulsiv, spune el mai calm. Nici el nu-si intelegea reacția. Văzuse rosu în fata ochilor când alt bărbat stătea atârnat de ea, știind ca glezna ei trebuia menajata... Și dacă nu ar fi fost asa, simpla imagine a unui bărbat sa o atingă îl umplea de furie. Lucru care nu îl mai simțise fata de nici o femeie. Și nu avusese puține. Dar erau doar distracții pasagere, erau doar femei ușoare care aveau plăcere să simtă o maciuca mare și puternica între picioare. Nu le privise altfel decât partenere de placeri carnale. Dar Scarlett... Era intriganta, era frumoasa, superba, formele ei apetisante îl făceau sa-si doreasca sa ii atingă fiecare milimetru din piele, sânii ei îl ademeneau sa-i atingă, sa-i simtă, sa ii guste sfarcurile... Oare ce culoare aveau? Buzele ei îl inebuneau, nu putea sa le privească fără sa se gândească la cum ar arata pe madularul lui. Ochii ei de o culoare nemaiîntalnita îl făceau sa se îmbete.
   - Îl mai iubești? Întreabă el fără inflexiuni în voce.
   - Nu, răspunde ea repede și scurt.
   - Atunci de ce plângi? Insista el atent la reacțiile ei.
   Și din nou, gestul acela ravasitor... Scarlett își prinde buza de jos între dinți și îl privește cu rugăminți nerostite, sa încheie subiectul.
   Vazandu-i buza plina și neteda captiva între dinții ei, penisul lui se întărește pe loc, scoate un sunet disperat din gatlej și se napusteste asupra ei. Ii prinde buzele între dinți, i le musca ușor, apoi le suge cu putere. Înclină capul, obligand-o sa deschidă gura pentru el, navalind furios cu limba în gura ei. Limbile lor se cautau, se mangaiau, se împleteau violent și pătimaș. Gura lui se deschide mai mult peste a ei, adancind sărutul amețitor. O saruta violent, adânc și înfometat. Mana lui coboară peste sânul ei stâng, găsind repede mugurasul întărit prin tesatura tricoului. Atunci realizează ca ea nu avea sutien, lucru care îl înnebunește pe loc. Ii prinde sfârcul între degete și ea geme ușor, năpădita de furnicături și emoții puternice. Continuand sa o sărute adânc, Eric ii ia mana dreapta și i-o pune peste șlițul jeansilor lui, ca ea sa simtă clar ce ii făcea. Dar când mana ei strânge ușor membrul lui întărit prin materialul dur al pantalonilor, se retrage ca arsa, întrerupând și sărutul devastator. Gâfâind, își împreuneaza mâinile în poala și privește la drumul care se desfășura înaintea lor.
   Eric înțelege repede reacția ei. Își da seama ca s-a speriat de ceea ce simțise în pantalonii lui. Era conștient de dimensiunile lui, nu toate femeile apreciau un mădular mare. De aceea nu-si făcea de lucru decât cu femei experimentate sau prostituate de lux. De fapt, nici nu avusese nevoie de altceva. Viata pe câte o ducea nu era pentru relații amoroase sau romantisme siropoase. El era cine era și se ocupa cu se ocupa.
   Oftează greu și privește înainte.
   - La dracu! Exclama el lovind cu pumnul în volan. Acum ar fi fost bună fața fostului ei iubit.
   Din nou tresare speriata și nu știe ce sa spună. Nu știe cum ar trebui sa reacționeze. Ieri era singura și liniștită, azi se trezise cu mana pe un penis imens, enorm. Mare și tare, parca în orice clipa fiind capabil sa rupă pantalonii.