PÂNZA DE PĂIANJEN (I)

DOUĂZECI ȘI PATRU

   Respirația se blochează, inima i se oprește în loc, nu se mai aude nici un sunet în jurul ei, doar respirația lui calma și regulata. Parca și timpul se oprește în loc. Apoi, dintr-o data, respirația ii explodează în gafaieli zgomotoase, inima o ia la galop, simțind-o în gat și în tâmple, parca spargandu-i timpanele, sângele începe sa alerge prin vene și un strigat disperat ii răsună în creier. Doar ca nu putea sa-i dea glas, striga în sufletul ei, dar nu putea schița nici un sunet. Era paralizata. Îl privea cu ochii umezi, dar nu-l vedea. Lacrimi mari i se rostogoleau pe obraji, dar nu avea nici o reacție.
   - Ok, spune Eric și coboară repede din mașina. Ocolește și deschide portiera ei.
   - Ieși din mașina, Scarlett. Ordona el militareste.
   Dar nu obține nici o reacție, Scarlett era impietrita, cu privirea pierduta undeva, prin parbriz.
   Oftând greu, Eric se apleacă și ii desface centura, o prinde de sub brate și talie și o trage afara din mașina. Era ca o păpușă inerta în bratele lui. O sprijină de mașina și o sustine cu un brat de fier. Ii da parul la o parte de pe obraz, cu cealaltă mana. Ii cauta privirea, dar nu o găsește.
   - Scarlett, uita-te la mine! Te rog, iubito, uita-te la mine, spune el blând.
   Abia atunci ea își îndreaptă privirea spre ochii lui verzi, plini de îngrijorare.
   El realizează imediat care cuvânt a facut-o sa reacționeze, asa ca îl folosește din nou:
   - Asa, iubito, uita-te la mine. Acum respira adânc. Respira, iubito, respira...
   Și ea îl asculta și începe sa respire adânc și regulat.
   - Asta e, iubito. Te descurci bine. Respira, respira... O incurajeaza el, mangaind obrajii reci și palizi. Abia când mâinile lui calde ii mângâie bratele, Scarlett da drumul la hohotele de plâns.
   - Asta e, iubito, da-i drumul, descarca-te, spune el și o strânge în brate.
   Scarlett hohoteste la pieptul lui, iar el o ținea strâns lipita de el, pana plânsul ei devine un suspin din ce în ce mai rar.
   - Nu trebuie sa urci acolo. Spune el când suspinele ei se domolesc.
   Ea își trage nasul și își șterge lacrimile cu palmele, apoi spune sughitand:
   - Nu am unde sa ma duc acum.
   -Ba da, ai. O contrazice el și ii ia obrajii umezi în palme. Am un apartament, la vreo zece kilometri de aici. Poți sa te instalezi acolo, pana una, alta.
   - E foarte generos din partea ta, dar vreau sa ma descurc singura. Obiecteaza ea hotărâtă.
   - Nu te poți întoarce acolo, Scarlett!
   - Ba da, voi putea. Nu imediat, dar trebuie!
   - E plin de sânge acolo! Izbucnește el când vede cât e de incapatanata. Nu ar fi vrut sa ii dea vestea în felul acela, dar nu știa cum altfel.
   Și un nou soc pentru ea. Incremeneste și îl privește blocata.
   - A fost ucisa, Scarlett. Explica el îndurerat de faptul ca trebuia sa ii dea el toate veștile rele.
   - Ucisa! Suiera ea. Dar... De ce?
   - Au încercat sa ajungă la mine.
   Ochii ei umezi îl privesc cu șoc și spaima, putând citi in ei toate întrebările nerostite.
   - E poveste lunga, răspunde la una din ele. Cineva mi-a dat un avertisment.
   Scarlett se desprinde din bratele lui protectoare și face câțiva pași în spate. Doar spaima putea vedea în ochii ei.
   Eric simțea cum moare el pe dinăuntru, câte puțin, cu fiecare pas pe care ea îl făcea ca să pună distanta între ei.
   - Iubito, nu e cum crezi tu. Încearcă el s-o aducă mai aproape din vorbe.
   - Dar cum e? Ce sa înțeleg eu? Prietena mea e ucisa, în cine știe ce mod violent, iar tu îmi spui ca a fost o victima colaterala, pentru ca au încercat sa te scuture puțin pe tine! A trebuit sa moara o ființa umana, ca să primești tu un avertisment?! Tu te auzi?! Tu îți dai seama ce îmi spui?!
   Țipa, nu-i păsa ca erau în strada, ca lumea adunata ca la circ se uita la ei, ca totul începea sa se învârte în jurul ei, ca genunchii i se inmoaie.
   - Îmi dau seama cum suna, spune el intinzand mâinile spre ea, apropiindu-se ușor. Dar nu pot sa spun altfel decât este. Nu știu sa spun asa ceva frumos, sau elegant, sau pe ocolite.
   - Cine ești, Eric? Cine ești tu?
  Nu termina bine de rostit întrebarea ca în jurul lor opresc patru mașini. Scarlett privește stupefiata la indivizii aranjați la patru ace, care ii înconjoară.
   - Bine ai revenit, Eric. Spune unul dintre ei. Avem probleme.
   - Asta pot sa vad și eu. Răspunde Eric, neluandu-si ochii de la ea.
   Privirea ei era îngrozită. Era speriata, putea sa vadă clar asta. Dar nu se putea apropia de ea, știa ca l-ar respinge. Și nu avea nici timp de pierdut. Trebuia sa acționeze repede, altfel, ea va fi următoarea ținta. Și nu putea permite asa ceva. Trebuia sa o pună la adăpost, repede.
   - Luati-o și duceti-o la vila, spune el încă privind-o.
   - La vila? Se mira celalalt. Niciodată Eric nu a dus vreo femeie la vila.
   - Da, spune Eric indreptandu-si privirea spre interlocutorul lui. La vila. Completează calm.
   - Eric? Îl striga ea inspaimantata, nesigura.
   Eric vine lângă ea și ii pune mâinile pe obraji, ridicandu-i puțin bărbia sa o poată privi în ochi.
   - Iubito, uita-te la mine. Încearcă el sa-i atragă atenția de la oamenii lui care o intimidau prin simpla lor prezenta.
   Ea îl asculta și îl privește în ochi, dar panica din ei îl dezarmează. De data asta, ii era teama de el. Cu o zi în urma tremurase de placere în bratele lui. Acum tremura de teama.
   - Te rog, iubito. Mergi cu ei. Vei fi în siguranță. Îți promit. Nu te opune, pentru ca ei vor asculta ordinele mele și vei ajunge acolo, oricum. Asa ca, te rog, mergi de buna voie. Te rog, iubito. Mergi de buna voie.
   Scarlett putea simți disperarea din glasul lui. Ca și când era vital pentru el ca ea sa îl asculte. Era vital, intr-adevar, dar nu știa ea.
   Fără sa spune nimic, se desprinde din îmbrățișarea lui și se îndreaptă spre namila de om cu care vorbise Eric mai devreme.
   Acesta o prinde de brat și o conduce la una din mașini.
   - Ușurel, Mark, ușurel, ii spune Eric printre dinți.
   Imediat se împart cu toții în mașini și pleacă în aceeași direcție. Doar Eric pornește motorul și rămâne puțin pe gânduri, în interiorul mașinii sale. După un moment de reflexie, lovește volanul cu furie, scoate o înjurătură zdravănă și pleacă în direcție opusa.