PÂNZA DE PĂIANJEN (I)

DOUĂZECI ȘI OPT

    Ii pune doua degete sub bărbie, cu cealaltă mana o tinea bine de talie. Era frustrat, neîmplinit, disperat. Asa se simțea, cel puțin. Ii spune privind-o atent in ochii de culoarea cognacului:
   - Nu te mai împotrivi... De la bun început nu ai avut scăpare.
   Da, avea dreptate, de la bun început se simțise ca un fluture prins intr-o pânză de păianjen. Cu cât se zbătea mai mult, cu atât se prindea mai tare în mrejele lui.
   - Dar este o nebunie! Cat timp crezi ca ma poți tine aici?!
   - O viata...
   Răspunsul lui hotărât și categoric o inspaimanta. Și mai tare o inspaimanta sentimentele contradictorii pe care le avea cu privire la cele spuse de el. Aproape ca își dorea sa fie adevărat. Aproape...
   - Nu înțeleg, e tot ce reușește sa spună.
   Atunci, el o saruta din nou, sălbatic, flamand. Limba lui făcea incursiuni adânci în gura ei, facand-o sa capituleze, sa lase totul de o parte și sa trăiască momentul. Se agata de umerii lui, se arcuieste spre el. Se lasă prinsa în vârtejul pasiunii ce o ardea pe interior. Eric își eliberează madularul dureros de întărit și ii ridica puțin rochia, facandu-si loc pe lângă dantela chiloților ei, o pătrunde dintr-o singura împingere lenta, adâncă, alunecând ușor prin umezeala fierbinte ce învadase feminitatea ei. Scanceste ușor in gura lui, pentru ca el nu-i lăsase loc sa respire, continuand sa o sărute în timp ce o penetra încet, prelung, adânc, flamad de ea. Scarlett se arcuia spre el, îl întâmpina ridicandu-si soldurile spre el, întreg corpul ei parca cerșea mai mult, implora mai mult. El își strecoară o mana la spatele ei, o ridica ușor de mijloc și coboară mai jos, umezindu-si degetul mijlociu în umezeala ei. Apoi baga varful acestuia în gaura strâmtă a anusului ei virgin, facand-o sa tipe. Rămâne nemiscata, stupefiata, privindu-l pierduta.
   Si el se oprește, rămâne adânc înfipt în ea și o privește atent. Scoate ușor degetul, îl umezește din nou, apoi îl baga înapoi.
   - Te doare? O întreabă încet, răgușit.
   - Nu, șoptește ea gâtuită de emotii.
   - Îți place? Întreabă scoțând vârful degetului și bagandu-l din nou, încet, blând.
   - Cred ca da, geme ea, arcuindu-se din nou spre madularul mare și tare înfipt în ea.
   Eric repeta gestul și o întreabă din nou:
   - Crezi, sau ești sigura?
   - Nnnu știu, spune ea respirând greu.
   - Atunci, te voi fute exact asa, pana îți vei da seama, spune el și își reia penetrarile intr-o maniera mai viguroasa. În tot acest timp, degetul lui se mișca bland la întrarea în fundul ei, fiind atent sa nu o zgârie cu unghia sau sa facă mișcări prea bruște sau adânci. Sa o mențină în zona de confort. Cu toate ca el simțea ca își pierde mințile.
   Simțise ca e pe punctul sa explodeze de câteva ori, dar se abtinuse cu mari eforturi, prelungind cât de mult actul lor intim și sublim, dar era în punctul în care simțea ca nu mai poate, nu reușea sa se mai abțină încă o data. Cu eforturi supraomenești, cu un strigat înfundat și strafulgerat în tot trupul de orgasmul iminent, Eric iese repede din adâncurile ei fierbinți, își prinde madularul în palma, îl freaca de doua ori viguros și isi revarsa sămânța peste abdomenul ei, în jeturi puternice.
   Se ridica în picioare, își aranjează hainele rapid și se întinde după niște servetele care stăteau împăturite frumos pe masuta, intr-un suport special, din sticla.
   Își șterge urmele de pe pielea ei fina și ii trage rochia peste pulpe.
   - Cred ca e clar ca nu vei pleca nicăieri, spune el aplecandu-se sa o sărute din nou. Niciodată nu simțise nevoia sa sărute atât de mult și des o femeie.
   - Pana la urma, tot va trebui sa îmi dai drumul. Nu ma vei putea tine aici o viata. Spune ea și se ridica în picioare.
   - Ti-am mai spus, nu te mai împotrivi. Și tot ce am spus, am vorbit serios. Răspunde el hotărât și pleacă din living, lasand-o sa rumege informația, sa accepte gândul, sa analizeze, asa cum ii plăcea ei, situația fără ieșire în care se afla.
   Dacă pana acum avusese ceva dubii, acum era sigur ca nu o va lasa sa plece. O va tine acolo împotriva voinței ei, dacă va fi nevoie. Și după ce va fi în siguranță. Pentru asta, trebuia sa-i câștige încrederea și afecțiunea, nu doar dorinta și pasiunea. Hotărât în decizia lui, merge la el în camera pentru un dus rece și îmbrăcăminte adecvata. Trebuia sa iasă cu oamenii lui. Avea treburi de rezolvat, situații de pus la punct. Oricât de mult si-ar dori sa rămână acolo, cu ea, sa i-o tragă în neștire, ca atunci la căsuța de pe plaja. Ce bine era atunci. Ce simplu era. Oftează și întra la duș. Se spala rapid și iese la fel de frustrat. Se îmbrăca mecanic și își aranjează cravata în oglinda. Nemulțumit de rezultat, își scoate cravata și o arunca cât colo. Își descheie primul nasture de la cămașă și își lasă gatul gol. Costumul gri închis ii venea de minune, nu ca ii pasa prea tare de asta. Știa ca ii scoate culoarea ochilor în evidenta. Dar astăzi nu ii pasa de cum arata. Tot ce voia era sa termine o data cu O'Malley, sa ii elimine din calea lui.
   Când coboară în living, o găsește pe Scarlett încheind o convorbire telefonica. Se intoarce spre el și poate vedea săgeți aruncate din privirea ei. Parca le și vedea cum toate i se înfig în inima.
   - Ai vorbit la editura! Îl acuza ea furioasa.
   - Normal, trebuia sa-ti asigur spatele. E totul rezolvat, stai liniștită. Nu îți vei pierde postul. Răspunde el evitând privirea ei.
   - Ai rezolvat cu locul unde stau, cu mâncarea care o mănânc, cu locul meu de munca, ce mai ai de făcut, pentru a deține control absolut asupra vieții mele?! O sa-mi dictezi cu ce sa ma îmbrac și ce sa spun?!
   Era furioasa, dacă ar putea ar scoate flăcări pe  nări.
   - Doar ma asigur de bunăstarea ta, ridica el tonul.
   - Eu ar trebui sa ma asigur de asta, eu iau decizii asupra vieții mele, asupra mea! Eu! Înțelegi?!
   - Ok, înțeleg, coboară el tonul. Am considerat ca trebuie sa intervin asupra locului de munca pentru ca îți place și nu ai vrea sa pierzi postul. Atâta tot.
   - De ce as fi în pericol sa pierd postul? Cât o sa ma ți închisă aici?!
   - Cat va fi nevoie, pana voi considera ca ești în siguranță. Vei merge însoțită de șofer la locul de munca, când va fi momentul, îți vei desfășura activitatea în pace, nu îți voi interzice asta. Dar la final de program te vei întoarce direct aici.
   - Nu ma poți tine prizoniera o viata!!! Urla ea, ajunsa la capătul puterilor.
   - Vrei sa vezi? Întreabă el încet, privind-o furios.
   Scarlett nu e în stare sa mai spună nimic. O domina doar din priviri.
   Fără sa mai zică nimic, Eric pornește spre ieșirea din vila. Se oprește în dreptul ușii deschise și spune peste umar:
   - În noaptea asta nu voi veni acasă. Am treburi de rezolvat. Încearcă sa te odihnești.
   Apoi se face nevăzut. După ce ușa este închisă în urma lui, ea scoate un oftat prelung și se prăbușește pe coltarul masiv.
   - Minunat!