PÂNZA DE PĂIANJEN (I)

TREIZECI ȘI CINCI

   De afara părea un depozit abandonat, dar când întra, condusa în graba de Mike, putea vedea birouri, laboratoare, naiba știe pentru ce și ce Dumnezeu făceau ei acolo, camere de locuit și un ambulator, unde o conduce Mike.
   Doctorul ii aștepta pe holul mic din fata unei uși, care, presupunea ea, era camera de intervenție.
   - Mike, spune doctorul de cum îl vede, calmeaza-te, omule! Nu e atât de grav. Cred ca ești ingrijirat, dar glonțul doar l-a atins, nu a pătruns în umăr.
   - Dar era atâta sânge! Exclama Mike, vădit  îngrijorat.
- Da, omule, știu, dar nu era de la el tot sângele ala! Doar l-a zgâriat glonțul ala! Calmeaza-te, Iisuse, ca vei muri de infarct dacă nu te potolești!
Scarlett răsufla ușurată și își simte ochii umeziti de lacrimi de fericire. Se gandise la ce era mai rău, suferise la gândurile acelea.
   - Deci nu e grav? Îndrăznește ea sa întrebe.
   - Nuuu, e totul sub control. Idiotul asta se agita aiurea si agita pe toată lumea în jurul lui. Spune doctorul uitandu-se la Mike cu reproș. Apoi se întoarce spre ea cu privirea blanda și ii pune o mana pe umăr.
   - Acum doarme, pentru ca l-am sedat. E mai bine sa se odihnească. Maine poate sa meargă acasă. O sa fie nevoie sa ii fie dezinfectata rana și sa i se schimbe bandajele. Crezi ca te descurci?
   Realizând ca doctorul vorbea cu ea, Scarlett aproba din cap.
- O sa îți explic ce trebuie sa faci și îți las tot ce ai nevoie pentru asta. Ca sa nu mai implicam și pe alții.
   - Da, ma descurc, spune ea gânditoare.
- Acum înțeleg de ce Eric e topit după tine, spune doctorul, privind-o mai atent. Ești o frumusețe de fata dulce.
   - Ai grija! Îl avertizează Mike, pășind în fata, amenințător.
   - Da, știu, câine de paza credincios pana la moarte! Era o constatare, nu încercam sa ma dau la ea! Îl repezeste doctorul.
   - Dacă ti-ai terminat treaba, poți sa pleci! Îl concediază Mike, nepoliticos.
   - Da, ma așteaptă pacienți la spital.
Scoate o trusa cu tot felul de soluții și pansamente sterile, ii explica scurt lui Scarlett ce sa facă cu toate alea, apoi pleacă fără sa mai spună un cuvânt.
   - Ai fost foarte nepoliticos! Îl cearta ea pe Mike.
   - Da-l naibii de afemeiat! Si-ar trage-o cu toate femeile, dacă ar putea! Zi mersi ca nu l-a auzit Eric. Unde ii sunt picioarele, acolo i-ar fi stat și capul! Spune Mike iritat, apoi adaugă, trecând le lângă ea:
   - La propriu, fără sa clipească! Ai grija, Scarlett, e foarte gelos în ceea ce te privește și ar face moarte de om fără sa stea pe gânduri.
   Ea rămâne puțin pe gânduri, apoi întra în încăperea amenajata ca o camera de spital, cu aparaturi performante.
Eric dormea pe patul confortabil, pieptul gol se ridica și cobora ușor în ritmul respirației. Un bandaj ii acoperea umărul stâng. Se așează lângă el și ii mângâie pieptul de otel. Ce sperietura a mai tras. Dormea liniștit. Ce naiba s-o fi întâmplat? Nu-i vorbea niciodată despre activitățile lui, despre afacerile lui, totul era în umbra pentru ea. Probabil era o modalitate de a o proteja, dar ea simțea ca vrea sa-l cunoască cu adevărat, ca vrea sa cunoască omul, cel care o făcea sa vibreze în bratele lui, cel care ii oferea orgasme memorabile de câte ori făcea dragoste cu ea. Cel care o făcea sa se simtă iubita și protejata.
   Oftează greu si se așează în fotoliul mare și confortabil de lângă pat. Era ciudat cum se derulau lucrurile. Rapid, de neînțeles, parca nimic nu avea sens. Ce cauta ea în viata lui Eric? Ce cauta el în viata ei?
   Orele treceau, el dormea liniștit. Mike ii aduse și ei un meniu cu pui rotisat, la un moment dat. Mâncase repede, pentru ca i se făcuse foame. Dar nu se dezlipise nici o clipa de patul lui Eric. Nici când seara se lăsa peste depozitul cufundat în tăcere.
   La un moment dat, Mike ii aduse un ceai cald și o patura. Ea le luase recunoscătoare și se învelise bine cu patura moale. Era rece în depozitul ala. Aprecia ca Mike se gândea la ea, ii aducea strictul necesar, fără sa vorbească cu ea. Dar avea grija sa nu ii lipsească acel gram de confort. Desigur, o făcea în contul lui Eric, dar ea aprecia oricum. Nici nu-si da seama când o fura somnul.
   Gemete înfundate o trezesc, la un moment dat în noapte. Imediat sare din fotoliu, se împiedică de patura în care era infofolita și aterizează în pat, peste el. Eric scoate alt geamăt de durere, apoi o prinde cu bratul drept.
   - O, Doamne, te-am lovit exact în umar, exclama ea și încearcă sa se ridice, dar el o ținea bine peste pieptul lui.
   - A meritat, șoptește el cu buzele în parul ei. Altfel, nu te țineam acum în brate.
   - Lasa-ma sa ma ridic, stau chiar pe umărul tău ranit. Spune ea încet și încearcă sa se miște, dar el tot nu o lasă.
- Sunt atât de indesat cu calmante încât nu mai simt nimic, decât erectia.
Ea privește în jos, deși nu ii permitea poziția sa vadă pana acolo, dar bănuia ce se ascundea sub paturi.
   - E din cauza sânilor tai magnifici care se strivesc de pieptul meu, explica el. Nu prea ma pot controla, nu mai tine de mine când te lipești asa.
   - Dar a fost un accident, nu intenționam sa ma lipesc, cum spui tu.
   - E bine, spune el și i se închid ochii. Avea pleoapele grele, își simțiea tot corpul greu. Și savura greutatea ei dulce peste el, îl calma, îl relaxa. Era acolo, ea era acolo, asta era tot ce conta în acel moment.
   Văzând ca era somnolent, Scarlett încearcă sa stea nemiscata, sa nu-l deranjeze sau sa-l distragă. Doctorul a spus ca trebuie sa se odihnească. Începe sa sforăie ușor, semn ca cedase somnului, dar ea tot nu se mișca, de teama sa nu-l trezească.