PÂNZA DE PĂIANJEN (I)

TREI

   Plouase puțin, dar asta nu o va tine în camera de hotel. Era destul de cald sa rămână în tricou, dar nu era vreme buna pentru o baie în ocean. În schimb, o plimbare cu picioarele goale pe nisipul ud, părea o idee buna. Va prinde și apusul de soare în apele agitate, asa ca nu mai sta pe gânduri.
Scarlett își ia sandalele cu talpa joasa și părăsește camera de hotel. Se hotărâse sa nu o afecteze trădarea lui Michael, sa nu își strice concediul mult așteptat și binemeritat, asa ca luase primul tren, apoi un autocar pana la stațiunea de pe plaja. Alesese alta destinație decât cea inițială, era de la sine înțeles. Acum se bucura de liniște și singurătate. Ii prinde bine. Hotelul era aproape de plaja, preturile de acolo nu erau foarte mari, era o stațiune liniștită, retrasa, era pe placul ei.
Își lăsase parul negru sa ii cada în casacada pe spate, în voia brizei de seara. Ii plăcea acolo, ar fi vrut sa meargă de mult acolo, dar Michael nu apreciase niciodată locurile liniștite și sălbatice. Întotdeauna trebuiau sa meargă unde era aglomerat, gălăgie și distracții de adolescenți.
   Ochii ei mari de culoarea cognacului, umbriti de gene negre lungi și dese, priveau orizontul, locul unde soarele saruta oceanul. Era un sentiment plăcut de pace și liniște. Spre surprinderea ei, nu se simțea îndurerată de separarea de Michael, era doar furioasa de trădarea acestuia, a celor pe care ii considerase prieteni. Trebuia sa își caute alt apartament de locuit, sa nu o mai vadă nici pe Cindy. Alta trădătoare care se autointitulase prietena. Poate își va lua un apartament micuț, singura. Acum își permitea o chirie de una singura. A fost promovata la locul de munca, câștiga mai bine acum. Era cazul sa pornească la drum pe cont propriu.
   Pierduta în gânduri, nici nu realizează ca deja era întuneric bezna și ca soarele se stinse de mult în ocean. Se hotărăște sa pornească încet spre hotelul unde era cazata. Fiind atât de întuneric, nu observa bușteanul de pe plaja și se impiedica de baza acestuia, căzând peste el. Scoate un tipat pe care nu si-l poate retine, când încearcă sa-si scoată piciorul de sub buștean. Durerea surda o simte pana în măduva oaselor și instant o trec transpirații reci.
   - Perfect, e tot ce îmi lipsea! Exclama ea furioasa, apoi lovește cu palma bucata de lemn. Exact acum! Continua ea furioasa, încercând sa-si elibereze piciorul de sub busteanul masiv. Dar nu reușea sa-l clinteasca din loc. In schimb, își produce dureri mai mari. Mai scoate un tipat înfundat și se lasă pe spate, respirând anevoios.
   Dintr-o data, busteanul se mișca și este ridicat ușor de pe piciorul ei.
- Te-as sfătui sa reacționezi acum și sa-ti scoți piciorul de acolo. Nu știu cât îl mai pot tine.
Scarlett încerca să respecte instrucțiunile și sa-și retragă piciorul cat mai repede. Ocupata cu necazul ei, nu observase când silueta masculina își făcuse apariția pe lângă ea și ridicase busteanul greoi de la sol, eliberandu-i piciorul. Trebuie sa ai ceva forța ca să ridici asa ceva de la pământ. Nu distingea nici o trăsătură a individului în întuneric, tot ce putea sa observe era înălțimea impunătoare a acestuia si statura masiva. Vocea lui era calda și ușor ragusita, extrem de masculina.
   - Ai reușit? Se aude din nou vocea aceea hipnotizanta.
   - Da, spune ea trăgând piciorul de sub buștean. Acesta cade cu greutate pe nisipul rece.
Scarlett încă se întreba cum reușise sa ajungă cu piciorul sub nenorocirea aia de lemn.
   - Ai căzut urat. Spune necunoscutul, aplecandu-se spre ea. Cum e laba piciorului? O poți mișca?
   Scarlett încerca ca miște laba piciorului, dar durerea o impidica.
   - Ok, trebuie sa te vadă un doctor. Spune necunoscutul și își petrece bratele puternice pe sub trupul ei, ridicand-o cu ușurință de jos. O tine lipita de pieptul lui de stanca încălzită și o întreabă:
   - Ai venit cu mașina?
   - Pe jos, răspunde ea mecanic, vrajita de naturalețea cu care acționa necunoscutul.
   - Știu un spital aproape, te duc eu, hotărăște el.
În alte condiții, Scarlett ar fi fost indignata, furioasa pe necunoscutul care ii dictează ce are de făcut. Dar acum era vrajita, hipnotizata de necunoscutul masiv, ale cărui trăsături nu le putea distinge, care o purta pe brate ca pe un fulg. Iar glezna chiar o durea. Nu putea reacționa în vreun fel, nu putea spune nimic, era ca în transa, sau hipnoza profunda.
   Se agătase cu bratele de gatul lui, dar mersul lui sigur și încet ii demonstrează ca nu era o greutate pentru el, iar faptul ca nu gafaia în timp ce o căra cu grija pe plaja pustie, ii întărește bănuielile ca era un bărbat puternic, bine clădit. Scarlett știa ca nu era tocmai slaba, cu toate ca era scunda, avea în jur de cincizeci și cinci sau sase de kilograme. Era conștientă de formele ei voluptoase, Michael mereu ii lăudase posteriorul bombat si sânii plini. Nu era tocmai ca un fulg, dar necunoscutul nu părea sa fie încurcat de greutatea ei.
Ajunge în parcarea de lângă plaja și o lasă pe picioarele ei, sprijinind-o de trupul lui pe partea stânga, acela fiind piciorul pe care nu putea călca ea. Deschide portiera și o ajuta sa se instaleze. Apoi ocolește mașina și se așează și el la volan.
   - E aproape, spune el și pornește mașina.
Atunci, Scarlett își ia un răgaz sa analizeze profilul bărbatului misterios, apărut din neant, la momentul potrivit. Parul închis la culoare era tuns scurt, maxilarul pătrat era inclestat, sprâncenele negre ii umbreau privirea. Nu era o frumusețe de bărbat, dar emana forta și masculinitate prin orice gest, prin simpla prezenta. Mâinile puternice țineau volanul lejer, privirea ii era îndreptată spre drum, dar gândurile păreau sa-i fie îndreptate în alta parte. Purta un tricou negru, lejer și niste jensi uzați. De la baza gatului putea observa un început de tatuaj care se ascundea sub tricou.
   Durerea din glezna o aduce cu picioarele pe pământ. Era în drum spre spital, pentru a-si distruge concediul mult așteptat. Orice ar fi făcut, parca era sortita sa nu se bucure de concediul asta.
   - Cum te numesti? Întreabă ea intr-un târziu. Probabil ca nu se va mai întâlni niciodată cu bunul samaritean care o salvase de la ananghie, dar voia sa-i știe măcar numele. Nu oricine ar face un gest de caritate pentru o necunoscuta împiedicată.
   - Eric.