PÂNZA DE PĂIANJEN (I)

DOUĂZECI ȘI ȘAPTE

   - Nu vei pleca nicăieri, spune el răgușit, de fapt, mai mult mârâit.
   Fără sa adauge nimic, pleacă pe lângă ea și întra în casa. Abia atunci ea da drumul aerului reținut în plămâni. Își duce degetele la buze și le trece peste ele, simțind încă urma sărutului înfocat. Simțea ca ii tremura picioarele, asa ca se așează pe balansoar. Ce naiba se întâmpla cu ea? Știa ca trebuia sa se depărteze de el, atât fizic cât și sufletește. Nu putea face asta, nu doar pentru ca el o ținea acolo împotriva voinței ei. Dar trebuia sa admită ca se indragostea de cine nu trebuia. Era capabil sa o facă sa simtă fiori pana în adâncul sufletului, doar cu o privire. Dacă o atingea, simțea ca ia foc pe dinăuntru. Era prinsa, era prinsa bine.
   Oftează și se întinde pe balansoar. Era destul de rece, dar simte nevoia sa stea la aer. Asa ca adoarme acolo.
  
   Când iese din casa, Eric o găsește chircita pe balansoar, dormind. Oftează exasperat și merge sa o ia în brate. O ridica la piept și ea se ghemuieste imediat, simtindu-i căldura. El se întoarce pe călcâie și o duce în casa, bombanind:
   - Tu ți neapărat sa te îmbolnăvești? Ai cele mai nepotrivite locuri în care sa te ia somnul.
   - Cat e ceasul? Întreabă ea fără sa deschidă ochii, simtindu-se confortabil în bratele lui.
   - E noua dimineața. Millie a pregătit ceva cald pentru micul dejun. De data asta ai face bine sa mănânci.
   - Dar tu? Ai mâncat deja? Întreabă ea deschizând ochii de data asta, sa-l privească.
   - Nu, eu voi lua micul dejun cu câțiva din oamenii mei, afara, în gradina.
   - Oh, e tot ce spune ea și încearcă sa se dea jos din bratele lui, dar el nu-i da drumul.
   - Te duc în camera ta, te pregătești, te schimbi, te îmbăiezi,  faci yoga, nu ma interesează, dar în cel mult o jumate de ora vreau sa cobori sa servești micul dejun. Sau ii spun lui Millie sa ti-l aducă în camera, cum dorești. Dar vei manca.
   Tonul lui categoric și directivele clare o amețesc. Nici nu știa cum sa reacționeze. Ar fi strigat la el, i-ar fi zis câteva, dar parca i-a mâncat pisica limba. Parca amutise de tot. După ce ajunge la ea în camera, Eric o lasă pe picioarele ei și, fără o vorba sau o privire, se întoarce și pleacă, lasand-o singura din nou, nedumerita și furioasa.
   Nu avea timp de explicații acum, oamenii lui îl așteptau în foișorul din gradina. Aveau un plan complex de pus la punct. Aveau de eliminat încă un clan. Va fi iar macel, vor muri mulți. Dar siguranța oamenilor lui și a ei, era prioritara pentru el. Nu contează câți de-ai lor trebuiau sa moara, important era ca ai lui sa fie bine. Ea sa fie bine.
   - Crezi ca nu bănuiesc nimic? Întreabă Mark sorbind din cafea.
   - Nu, sunt prea siguri pe ei, răspunde Eric mușcând din coissantul cu unt și șuncă pregătit de Millie.
   - Sunt prea încuiați. Spune altul, mestecând deliciosul croissant. Nu știu de ce suntem în stare, nu ne cunosc capacitățile. Pana sa-si dea seama ce se întâmplă, ii vom secera.
   - Aveți grija sa nu fie victime colaterale. Spune Eric luând o gura de cafea. Știți ca nu îmi place sa moara oameni nevinovați.
   - Știm, de asta nu s-a întâmplat niciodată.
   - As vrea sa tăiem capul peștelui, în felul asta o sa terminam mai repede toată afacerea.
   - Nu cred ca va fi acolo. Își va trimite oamenii.
   - Va trebui sa-l atragem cumva. O sa spunem ca avem toată cocaina și ii predam Cezarului ce e al Cezarului.
   - Sa speram ca va funcționa.
   - Va funcționa. O'Malley e foarte lacom. Va trebui sa vadă cu ochii lui.
   - Atunci, știm cu toții ce avem de făcut.
   Eric mai sta puțin de vorba cu oamenii lui, apoi se retrage spre vila. Era nerăbdător sa o vadă.
    O găsește în living, cu o carte în mana, așezată confortabil pe coltarul imens. Purta o rochie asemănătoare celei de dimineață, doar ca era de un alb orbitor. Era superba, cu picioarele goale întinse în lateral, cu parul negru incadrandu-i fata și umerii, contrastant cu rochia strălucitoare, ce ii acoperea pielea alba pana deasupra genunchilor. Își ridica privirea din carte și ii întâlnește ochii verzi, patrunzatori, privind-o ca pe o prada. Și iar, inima ei, o ia la galop.
   Eric se apropie încet, fără sa-si ia ochii de la ea.
   - Ai mâncat? Întreabă el și se așează pe unul din fotoliile din partea cealaltă a măsuței de cafea, din sticla clara.
   - Da, am mâncat. Răspunde ea cu emoție în voce. Ceva din privirea lui ii provoca un val de emotii enervante.
   - Pana mâine am rugămintea sa ramai în interior. Spune el fără inflexiune în voce.
   - De ce? Acum ma ți închisă? Nici măcar la piscina nu pot ieși? Se revolta ea, trântind cartea pe masuta de sticla.
   - Am zis pana mâine. Mârâie el iritat de reacția ei, de faptul ca nu coopera, ca nu înțelegea ca era în pericol.
   - Și pe urma?
   - Pe urma mai vedem.
   - Ce trebuie sa vedem? O sa ma lași sa plec?
   Iar îl enerva. Nu era rezonabil când era nervos. Se ridica brusc de pe fotoliul și dintr-un pas era pe coltar, lângă ea. De fapt, peste ea, incadrand-o cu bratele și blocandu-i scăparea. Ii simțea respirația accelerata, ii vedea pupilele dilatandu-se, ii putea gusta agitația. Fără ceremonie, se apleacă și ii zdrobește gura sub a lui, sugandu-i buzele nemilos, mușcând cu foame și învadand intr-un mod barbar, siluind gura ei intr-un sărut violent, adânc, carnal. Lasand-o fără suflare, fără discernământ. Se supunea pierduta în propriile trăiri, emoții. Abia când mana lui ii cuprinde sânul plin și ii freaca între degete mugurasul întărit, prin tesatura rochiei, tresare violent, napadita de valuri electrizante care o strabat pana în vârful firului de par. Instant se umezește între picioare. Ca un detector, mana lui se îndreaptă spre interiorul coapselor ei și degetele lui separa delicat petalele umede, culegând din roua ei fierbinte, umezind-o mai mult. Mângâie lenes clitorisul sensibil, facand-o sa geamă. O pătrunde cu doua degete, ușor, între labii, își înmoaie degetele în sucul ei și le duce la gura, lingand lacom savoarea ei de femeie calda, de pe degetele lui. Scarlett simțea ca explodează, ii venea sa tipe, de extaz, de neputința, nici nu știa de ce. Eric repeta gestul, dar de data asta își duce degetele la buzele ei, obligand-o sa se guste de pe degetele lui. Se supune vrajita, hipnotizata. Apoi el se apleacă și o saruta lacom, din nou. Zdrobitor, mistuitor.
   Ca ieșită din transa, ea se dezlipește brusc de el, îl împinge și încearcă sa se depărteze de el. Dar Eric o ținea bine și ii bloca orice ieșire din îmbrățișarea lui de fier.