PÂNZA DE PĂIANJEN (I)

TREIZECI ȘI UNU

   Era incomod sa-si citească mailurile de pe telefon, dar și mai incomod era sa citească manuscrise de pe telefon. Dar trebuia sa-si asigure locul de munca. Se enervase când sunase la editura sa își prelungească concediul și șefa ei ii comunicase ca totul era în regula, ca putea sa-si ia cât timp are nevoie, ca totul era aranjat. Probabil Eric plătise o groaza de bani ca ea sa stea "acasa" cât timp va avea el nevoie, și sa își păstreze poziția în editura.
   Oftează resemnata și trece la al doilea manuscris. Primul a fost jalnic, extrem de plictisitor, nu începea nici o acțiune palpitanta, totul era, cumva, predictibil, nu trăise nici o emoție. Al doilea, în schimb, ii captase atenția din prima pagina. Era atât de absorbita încât nu sesizează prezenta lui Eric în living, decat în momentul în care el ajunge în raza ei vizuala.
   - Absorbita ești, spune el încet, asezandu-se lângă ea.
   - E un manuscris foarte bun. Răspunde ea incantata. Cred ca o sa-l publicam. Ar fi păcat sa se irosească asa minte strălucită.
   - Sau sa o fure alții, completează el privind-o atent.
   - Da... Sau asta. Răspunde ea vrajita de privirea lui. Mereu avea efectul asta asupra ei. Ii stârnea sute de senzații în tot corpul, cu o singura privire.
   - Vreau sa-ti arat ceva, spune el și o trage de mana. Ea îl urmează curioasa, pe scări în sus, pana în camera ei. El rămâne în prag și o invita din priviri sa între în camera.
   Ezitand puțin, ea apasă clanta cu privirea în ochii lui. Când ușa se deschide, Scarlett pășește curioasa înăuntru. Eric rămâne în prag, așteptând sa-i vadă reacția. Iar reacția ei e delicioasa. Ca un copil ce primește o jucărie noua, mult dorita, își duce mâinile la gura sa-si înăbușe un tipat de bucurie.
   În fata ferestrelor de la balcon, trona un birou masiv, echipat cu tot ce avea nevoie, poate și ce nu avea nevoie. Un laptop stătea pornit pe centru.
   Încercând sa-și înfrâneze lacrimile de bucurie, se intoarce spre el și exclama:
   - Când?! Cum?! Azi dimineață nu era aici!
   Mulțumit de reacție, el pășește spre ea.
   - În timp ce tu îți vedeai de ale tale, eu mi-am văzut de ale mele. Am sunat la specialiști, au făcut livrare rapida, au montat și echipat, am plătit și au plecat.
   - Nu am auzit pe nimeni sa între în casa, spune ea suspicioasa.
   - Casa mea are mai multe întrări. Dacă știai ce se intampla, ar mai fi fost o surpriza?
   - Presupun ca nu. Dar tot as fi fost bucuroasa.
   - Asta contează pentru mine. Bucuria ta.
   - Dar trebuia sa te odihnesti!
   - Pe urma m-am odihnit. O ora mi-a fost de ajuns.
   - Nu știu ce sa spun, recunoaște ea, intristandu-se ușor. Nimeni nu i-a făcut cadouri extravagante. Nimeni nu a fost vreodată atent la nevoile ei.
   - Sa spui ca te vei folosi de nebunia asta și sa spui dacă îți mai lipsește ceva. Eu le-am spus ce ocupație ai și ca vreau sa fie echipat cu orice ai avea nevoie. Dar, pana la urma, numai tu poți sa ști ce nevoi ai.
   - Este perfect! Este mai mult decât perfect. Spune ea fericita, atingând suprafață neteda a lemnului nou, ce mirosea divin. Niciodată nu a avut un astfel de birou, nici măcar la locul de munca.
   - Ma bucur ca-ti place. Spune el incantat și se apropie de ea. O cuprinde cu bratele și o lipește cu spatele de abdomenul lui.
   - Maine trimit sa-ti aducă toate lucrurile din apartament. O anunță el cu nasul în parul ei.
   Imediat corpul ei se tensioneaza și el simte schimbarea din atmosfera. O întoarce ușor cu fata la el și ii pune doua degete sub bărbie, obligand-o sa-l privească.
   - Am vorbit serios când ti-am spus ca nu vei mai pleca. Ii spune răgușit.
   - Pana când? Întreabă ea cu tremur în voce. Simțea valuri de emotii cum i se plimba în tot corpul. Inima iar bătea ca nebuna.
   - Ti-am spus deja. Eu nu ma joc cu asa ceva. Și mai ales dacă viata ta este în jocul asta.
   - Dar, e absurd, șoptește ea slab.
   - Nu este nimic absurd în faptul ca te protejez. După ce mai fac putina curatenie printre clanuri si vei avea protecția numelui meu, vei fi în siguranță deplina. Asta îți garantez.
   Scarlett simțea ca i se înmoaie picioarele. Inima ii bătea atât de tare încât o simțea în timpane, și asta era tot ce putea auzi, zgomotul făcut de galopul inimii ei.
   - Nu se poate sa vorbești serios, șoptește ea din nou, pentru ca era incapabila sa vorbească clar și răspicat.
   - Ti-am spus ca vorbesc serios. De ce ai crede altceva? De ce te-as minți?
   - Dar... E absurd!
   - M-ai innebunit cu abdurdul asta al tău! Rabufneste el exasperat, dar nu-i da drumul din brate. Accepta faptele și gata.
   -Care sunt faptele?! Țipa ea, de data asta. Iar era napadita de furie.
   - Dacă te las sa pleci acum, vei fi urmărită și pana mâine seara, vei ajunge și tu intr-un sac negru cu fermoar. Dacă te țin lângă mine, nimeni nu se poate apropia de tine. Și dacă te măriți cu mine, nimeni nu va îndrăzni măcar sa te privească. Astea sunt faptele.
   - Nu ma marit! Nici cu tine, nici cu nimeni altcineva!
   - Ba da, pustoaico, cu MINE te măriți.
   - Nu ma poți obliga! Nu ai cum sa faci asta!
   Atunci Eric scoate un mic revolver și i-l pune la tâmpla. Cu cealaltă mana ii cuprinde gatul și ii spune printre dinti:
   - Nu prea ai de ales. Dacă nu te măriți cu mine, intr-un fel sau altul, tot ai sa mori. Depinde de tine în ce mod.
   Scarlett tremura din tot trupul. Nu-i venea sa creadă ce i se întâmplă.
   - Dacă vei purta numele meu, o vei duce foarte bine, vei fi respectata, protejata, fututa bine zi de zi și noapte de noapte. Dacă nu, decat sa te las pe mana rechinilor sa te sfâșie, mai bine te omor cu mana mea!
    Declarația lui o nauceste. Câteva clipe doar se privesc în ochi. În ai lui se citea amenințare. În ai ei, spaima.
   Fără sa gândească prea mult, Eric o ridica în brate, încă ținând revolverul în mana. Picioarele ei îl incolacesc imediat, căutând sprijin. O așează cu fundul pe birou, împinge laptopul cât colo, și își eliberează madularul erect din pantaloni. Realizând ca încă ținea revolverul, îl împinge lângă laptop. Ii zdrobește gura intr-un sărut devastator, disperat și își face loc între picioarele ei. Ii da dantela chiloților într-o parte și depărtează labiile umede cu glandul lui fin.
   În acel moment, Scarlett se întinde după pistol, îl apuca și îl îndreaptă spre pieptul lui.
   Eric o privește ușor surprins, dar rămâne la întrarea în feminitatea ei dulce. Își pune mana peste ale ei și trage piedica de metal rece.
   - Acum poți sa apeși pe trăgaci. Spune sigur pe el și se împinge adânc în ea. Dar când ameninți pe cineva cu o arma, trebuie sa fi pregătită s-o folosești.
   Imediat ce termina de rostit acele cuvinte, o penetrează din nou, încet, prelung. O ținea cu mâinile de fese și o trăgea spre el, în madularul care-și cerea drepturile.
   Scarlett arunca revolverul lângă laptop și se prinde cu mainile de umerii lui. Penetrarile lui devin rapide, adânci și brutale. O pătrundea cu disperare, flamand, gemand amândoi. Soldurile ei se arcuiau spre el, se agata de el ca o pisica.
   Eric o mai pătrunde încă o data adânc, de doua, iar a treia oara se împinge țipând, tinand-o strâns de solduri, tragand-o tare în el. Explodează în jeturi fierbinți în adâncurile ei. Scarlett ii simțea pulsațiile viguroase în ea, pe măsură ce valuri de sperma fierbinte ii invadau feminitatea. Spasme violente îl strabat în tot corpul. Era incredibil sexul cu pustoiaca asta. Ea era incredibil de dulce și senzuala intr-un mod inocent, frumoasa și... perfecta.