PÂNZA DE PĂIANJEN (I)

DOUĂZECI ȘI NOUĂ

    Era dimineața devreme când Eric termina de oblojit rana de cuțit de sub coaste. Era superficiala, dar enervant de dureroasa.
   Își toarnă un pahar generos de whisky și iese pe terasa din fata vilei. Își aprinde o țigară și se prăbușește obosit pe balansoar. După o noapte grea, în care s-au dat lupte crâncene, simțea nevoia de o gura de tărie de calitate și putina liniște. Oamenii lui s-au descurcat de minune, au reușit împreună să nimicească clanul O'Malley, fără victime colaterale. Fără irosire de vieți nevinovate. I-au prins intr-o ambuscada atent pregătită, totul s-a terminat destul de repede. El și câțiva oameni ai lui au fost puțin răniți, dar nimic serios. În schimb, clanul O'Malley a avut de suferit pierderi însemnate. Nu mai aveau puterea sa se reculeaga, erau decimati. Asta era atuul lui, atacul surprinzător, în forta. Dușmanii lui nu-i cunoșteau potențialul și puterea. Era asul lui din mânecă. Ușor, își elimina toți dușmanii. Își crea cale libera. Fără sa-i sufle  în ceafa clanuri mediocre, cu pretenții la afacerile lui.
   Mai soarbe o gura de whisky și trage cu pofta din tigara. Încă nu se terminase totul. Mai avea un război de dus. Cu O'Malley a fost ușor. Cu sicilienii, în schimb, era alta poveste. Știa ca era urmărit de aceștia, pentru ca începeau sa-i ia în considerare potențialul.
   Absorbit în gânduri, nu aude ușa când se deschide. Doar când se închide ușor, ii atrage atentia silueta ei cum se furișează, parca, afara, pe terasa.
   - Te-ai întors! Șoptește ea bucuroasa și se repede în bratele lui.
   El își deschide bratele sa o primească în îmbrățișarea lui, dar ea se arunca, efectiv, peste el. Ceea ce ii produce o noua durere sub coaste. Icneste ușor și se strâmbă. Alarmata, ea se da la o parte și îl privește atenta.
   - Ce s-a întâmplat? Întreabă ea precauta.
   - Nimic, nimic, se grăbește el sa spună și încearcă sa o cuprindă iar cu bratele, dar ea se ferește si continua sa-l privească atenta.
   - Nu e nimic care sa te îngrijoreze pe tine. Încearcă el sa puncteze, dar Scarlett era deja în alerta. Bănuind ceva, ii da în laturi cămașă descheiata complet s-o atunci vede bandajul ce se întindea sub coastele lui pe partea stânga.
   - Asta e nimic? Întreba ea, vădit îngrijorată.
   - Nu e nimic, am avut altele și mai rele. Spune el privind-o atent.
   - Ce fel de rana este? Vrea ea sa știe. Stătea calare în poala lui și își ținea degetele pe bandajul roșiatic.
   - E rana de cuțit. Spune el calm, lasand-o sa-si facă damblaua.
   - E adâncă?
   - Nu.
   - E extinsa?
   - Nu. Doar cât tine bandajul.
   - Ce ai pus acolo?
   - Whisky.
   - Ai înnebunit? Se alarmeaza ea.
   - Da, de când te-am văzut zăcând lângă busteanul acela pe plaja.
   - Nu incerca sa te dai mare. Nu e momentul. Lasa-ma sa vad!
   El își pune mâinile la ceafa și o lasă să îi desfacă bandajul. Ea lucra ușor, cu grija, încercând sa nu-i provoace durere inutila. El savura atingerea ei blanda, delicata.
   După ce îndepărtează bandajul, Scarlett își duce mâinile la gura și își inabusesete un suspin.
   - Asta nu e superficial, ai nevoie de copcii. Cum poți fi atât de inconștient? Îl cearta ea și se ridica de pe el. Da fuga la bucătărie, unde își amintește ca a văzut o cutie cu chestii de prim ajutor. Scoate de acolo o sticluță cu rivanol, un flacon cu betadina, pansament steril și niște plasturi. Revine lângă el si se așează alături. Nemulțumit, el o prinde de mijloc și sub fese și o ridica deasupra lui, înapoi în poziția pe care a avut-o înainte.
   - Asta e treaba serioasa! Îl cerata ea, dar se instalează confortabil în poala lui.
   - Și o tratez ca atare, răspunde el și își așează mâinile confortabil pe fesele ei.
   Scarlett imbiba generos un pansament în rivanol și șterge cu grija rana deschisa. Eric nici nu clintea. Doar o privea, atent, cu jind. După ce termina de curatat, ea ii prinde pielea crestata și încearcă sa o unească, aplicând plasturi de o parte și de alta, sa rămână lipita. Apoi imbiba un alt pansament în betadina, îl pune peste copciile improvizate și îl acoperă cu alt pansament steril și sigilează cu leucoplast. Mulțumită de rezultat, se întinde peste masa și pune toate lucrurile care le-a adus cu ea. Apoi se întoarce spre el.
   - Nu e opera de arta, dar ar trebui sa funcționeze. Spune ea, trăgând de cămașa lui peste pieptul larg și abdomenul bine clădit.
   - Este perfect, spune el, gatuit de emoție. O urmărise cu atenție în tot timpul cât se ocupase de rana lui. Nu simțise durere sau disconfort, era prea atent la felul cum își musca buzele în timp ce îl bandaja, la felul cum sânii i se strângeau între brate când lucra la rana lui.
   - De ce te-ai bucurat ca m-am întors? Întreba el.
   Ea îl privește atent, neștiind ce sa spună. O prinse pe picior greșit.
   - E normal, nu? Încearcă ea sa se apere.
   - Având în vedere cum ne-am despărțit... Ma așteptam să îți dorești să mă întorc între patru scânduri. Replica el calm.
   - Cum poți sa vorbești asa?! Cum sa îmi doresc asa ceva?! Asta crezi tu despre mine?! Se revolta ea și încearcă sa se dea la o parte de pe el. Dar el o tine bine, nu o lasă să se miște.
   - Ma astept la orice, din partea oricui. Spune el calm. Nu trebuie sa te simți jignita. E doar o măsură se precauție.
   Scarlett îl privește nedumerita, neștiind la ce sa se aștepte. Neștiind cum sa interpreteze vorbele lui. Se simțea prinsa în capcana, cumva. Cu o zi în urma era furioasa pe el, l-ar fi mâncat de viu. Dar în cursul nopții își făcuse griji, neștiind nimic de el. Bănuia ca treburile lui aveau legătură cu clanul care ii provocase necazuri. Nu era sigura ca voia sa știe mai mult de atât. Dar a stat toată noaptea cu urechile ciulite sa audă dacă se întoarce. La un moment dat adormise, dar se trezise când a auzit mașina lui intrând în garaj. Ii auzise telefonul sunând, apoi liniște. Asa ca se decise sa coboare, în cămașă de noapte. Acum stătea calare pe el, cu pulpele goale, cu palmele sprijinite pe pieptul lui, rasufland ușurată ca el era bine.