PÂNZA DE PĂIANJEN (I)

DOUĂZECI ȘI ȘASE

   Se trezește greu, de parca tot corpul i-ar fi de plumb. Cu toate ca dormise adânc, se simțea obosita, extenuata. Prea multe s-au întâmplat intr-un timp scurt. Frânturi de amintiri ii vin în minte, amestecate. Încet, încet, le pune cap la cap și își totul ii vine in minte.
   Apoi, întrebarea care o pusese pe jar de ceva vreme: cine era Eric?
   Zorii își făceau loc prin întunericul nopții. Camera era luminata slab de ivirea lor. Se uita în jur, dar nici urma de Eric. Era singura. Se da jos din pat și își cauta ceva de îmbrăcat. Găsește o rochie simpla, din material moale și fin. Cam scurta, dar lejera, comoda. Își trece mâinile prin parul negru, apoi iese pe ușa. Holul larg străbătea tot etajul. Toată vila era cufundata în liniște. Se simțea ciudat, singura în semiîntuneric. Deși era desculță, i se părea ca face gălăgie în liniștea asurzitoare. Ajunsa la parter, se îndreaptă spre ieșirea din clădire. Imediat ce deschide ușa, o învăluie răcoarea umeda a dimineții. Inspira aerul curat și iese pe terasa larga ce se întindea la întrarea în vila.
   - Nici tu nu ai somn?
   Scarlett tresare violent și se intoarce în direcția de unde a auzit vocea ragusita a lui Eric. Ii vede umbra pe balansoarul din terasa, imediat simte și mirosul de fum de țigară. Cine știe de când statea acolo și fuma.
   - Am dormit cam mult, oricum. Răspunde ea încet.
   - Ai avut nevoie.
   - Da, cred ca da.
   - Vino, ia loc, o invita el pe balansoar.
   Scarlett ezita puțin, apoi accepta invitația și se așează lângă el. Eric stinge țigara și rămâne tăcut. Amândoi erau tăcuți, de parca nu aveau despre ce sa vorbească.
   - Sa ști ca îmi pare rău pentru Cindy, spune el intr-un târziu. Nu am iubit-o, nu am avut o relație. Eram doar parteneri de sex, nimic mai mult. Dar îmi pare rău pentru tinerețea ei, pentru vitalitatea ei. Nu merita ce i s-a întâmplat.
   - Și ce i s-a întâmplat? Întreabă Scarlett încet, pe un ton acuzator.
   - I-a fost tăiat gatul, răspunde el fără ocolișuri.
   Ea își duce mana la gura, sa-si suprime un suspin.
   - Știu ca e greu sa auzi asa ceva, dar ai dreptul sa ști adevărul.
   - Atunci spune-mi cine ești, cu ce te ocupi?
   - Sunt un om de afaceri, dețin cluburi, hoteluri, proprietăți, prin urmare, am mulți dușmani.
   - Ce fel de afaceri?
   După o clipa de tăcere, Eric ii raspunde:
   - Tocmai ti-am spus.
   - Mafia, astea sunt afacerile tale, de fapt. Spune ea înverșunata.
   - Poți sa ii spui și asa. Eu nu dezmint. Dar afacerile mele sunt exact ce ti-am spus.
    Scarlett își ia un moment sa reflecte, apoi se ridica brusc. Se depărtează de el și se sprijină cu spatele de peretele vilei.
    - De ce m-ai adus aici? Întreabă cu voce tremuranda.
    - Aici ești în siguranță. Oricum nu ai unde sa mergi, momentan.
    - De ce nu as fi în siguranță, oriunde as merge? Șoptește ea.
    - Pentru ca ai fost văzută cu mine. Și se pare ca ai nimerit în plin război.
    - Adică sunt oameni care vor sa îți facă rău?
    - Sunt niște oameni care vor sa fac niște lucruri, pe care eu nu o sa le fac. Prin urmare, vor încerca să mă constrângă, prin orice mijloace. Iar eu trebuie sa fiu cu garda sus, la orice pas.
    Scarlett analizează cele auzite, încearcă sa-si controleze tremurul care amenința sa-i cuprindă întreg corpul, apoi spune incet:
    - Vreau sa plec.
   Eric nu-i răspunde. O privește în tăcere. Zorii dimineții ii luminau conturul delicat al trupului mladios. Ar fi luat-o în brate și ar fi dus-o în camera lui și ar fi făcut dragoste cu ea toată ziua. Dar nu era momentul pentru astfel de acțiuni. Ea era încă afectata de moartea lui Cindy, de faptul ca el i-a mărturisit cine este, de faptul ca nu avea un acoperiș deasupra capului... Avea nevoie de timp, el la fel. Și el avea nevoie de timp sa facă curățenie generala, sa înlăture orice amenințare care plutea deasupra ei.
   În curând ajungeau oamenii lui și intrau în ședința. Avea nevoie de un plan solid. Familia O'Malley avea un dinte împotriva lui, pentru ca a reușit sa intercepteze transportul acela, nenorocit, înaintea lor. Capturase o cantitate însemnată de cocaina, fapt ce i-a cam supărat pe O'Malley. Aceștia vor face tot ce le sta în putere sa îl ranessca, sa ajungă la cocaina, sa-l determine sa o predea de buna voie. Nu puteau începe un război fățiș, încă aveau nevoie de el, de cluburile lui, de afacerile care le făceau în cluburile lui fără sa fie deranjați de polițiști incoruptibili. Greșeală fatala. Nu știau ce putere deținea el, nu știau ce pregătire aveau oamenii lui, nu își puneau problema ca ei ar putea fi cei eliminați.
   - Unde vrei sa pleci, pustoaico? Întreabă el cu amenințare în voce.
   - Nu știu. Departe de aici. Departe de tine...
   Eric se ridica în picioare, face câțiva pași pana ajunge în dreptul ei. Își sprijină palmele de peretele din spatele ei și se apleacă spre ea.
   - Nu vei pleca, spune el încet, cu voce ragusita.
   Ea îl privea cu răsuflarea tăiată. Avea pulsul accelerat și un mare nod în stomac. Un nod de foc, parca o ardea. Apropierea lui ii provoca o serie de reacții incontrolabile în organism. Ravasita de emotii, iși prinde buza de jos între dinți. Următorul lucru lucru care îl aude este un mârâit ieșit din gatul lui, apoi buza ei ajunge între dinții lui. O musca ușor, o suge cu pofta, o linge delicat. Scarlett era incapabila sa se miște, se simțea ca sub o vraja puternica. Deschide gura involuntar, iar Eric pune stăpânire pe ea. Limba lui ii dezmierda interiorul cald al gurii, o mângâia pe a ei, se împreuna cu ea. Revenea mereu asupra buzelor, sugandu-le și muscandu-le ușor, apoi se aventura în căutarea limbii ei, iar și iar, ametind-o, excitand-o, ravasind-o.
   Se agata disperata de pieptul lui, se impinge spre el, se lipește de el. Eric o strânge de talie cu o mana de fier, iar cu cealaltă o tine de ceafa. Era excitat, mistuit de dorinta interminabila pentru femeia din bratele lui. Iar Scarlett putea simți asta, prin umflatura din pantalonii lui care punea presiune pe abdomenul ei.
   Atunci are un moment de luciditate și se desprinde din bratele lui, de gura lui...
   Îl privea gâfâind, încercând sa-si recapete suflul. Eric o privea nedumerit, nemulțumit.
   - Nu, nu vreau nimic de la tine! Spune ea încet, ragusita. Vreau doar sa plec.
   Eric simte cum îl poseda o mie de draci si ii vine sa spargă totul în jurul lui. Pustoaica lui se speriase tare de ceea ce era el, de ceea ce se întâmplase din cauza asta, de întorsătura care o luase viata ei. Și toate astea o făceau sa bata în retragere, iar el nu avea de gând sa-i dea drumul. Mai ales acum, când avea nevoie de protecția lui. Era următoarea ținta, iar el nu va permite asa ceva.