PÂNZA DE PĂIANJEN (I)

ELIXIR

   - Nu mai rezist! Tipa ea frustrata. Ma simt ca un balon, nu ma pot mișca! Trebuia sa vina de câteva zile! De ce nu vine?!
   Scarlett se plimba de colo, colo ca o rățușcă enervata. Hormonii ii jucau feste, ba plângea, ba râdea. Eric se obișnuise deja cu stările ei. Medicul ii asigurase ca totul era în regula, copilul perfect sănătos, nu aveau motive de îngrijorare. Doar ca unii bebeluși erau mai leneși, nu voiau sa iasă în lume la termen. Dar Scarlett se simțea tot mai greoaie și umflata. Disconfortul crescuse în ultimul trimestru, ultimele doua săptămâni fiind un calvar. Bebelușul era mare, nu se putea întoarce, noaptea în pat, fără ajutorul lui Eric. Bineînțeles că era mare. Tatăl lui era cât un munte, fiul nu avea cum sa fie mititel. Doctorul a anuntat-o de mult ca va fi cezariana, copilul fiind prea mare și nu avea rost sa traumatizeze mămica cu o naștere normala.
   Brusc, ea își amintește ca medicul ii recomandase partide blânde de sex, ca ar ajuta pentru inducerea travaliului. Doar ca blândețea nu-i caracteriza pe nici unul când se pierdeau în momentele de extaz. Și nu se simțea nici atrăgătoare.
   - De ce plângi, acum, iubito? Întreabă el plin de compasiune.
   - Pentru ca sunt urata și grasaaa, hohoteste ea, aruncandu-se pe coltarul din living.
   - Ești cea mai frumoasa femeie din lume! O asigura el venind lângă ea. Ești absolut superba. Și te-as fute chiar acum.
   Ca sa-si întărească cele spuse, el ii ia mana și i-o pune pe umflatura din pantalonii lui. Degetele ei se strâng imediat pe întăritura delicioasa, starnindu-i reacții intense în tot corpul.
   - Atunci... Fute-ma. Ii șoptește ea.
   Fără sa mai stea pe gânduri, Eric se ridica și își da jos pantalonii. Ea deja era în patru labe, cu bratele sprijinite pe spătarul coltarului. El apuca niște perne și le pune sub ea, sa aibe o poziție cât mai confortabila. Ii mângâie soldurile ferme, verifica umiditatea dintre picioarele ei cu degetul, apoi o pătrunde încet, blând. Ea oftează mulțumită și se împinge ușor în el. Imediat, Eric se retrage si o atentioneaza:
   - Va trebui sa ma lași pe mine, iubito. Tu sa stai cuminte, nu vrem sa ne ieșim din minți.
   - Ok, ok, spune ea gâfâind nerăbdătoare.
   El o patrunde din nou, reușind sa impună un ritm blând, tandru, având grija la adâncimea penetrarilor. Ar fi devorat-o, dar trebuia sa se controleze și sa fie atent. După momente prelungi de agonie dulce, Scarlett își da drumul cu un țipat ușor, tremurând în madularul lui. Fapt care, pe el îl excita maxim, s-o simtă tremurând în maciuca lui. Asa ca vine și explozia lui, în jeturi puternice.
   După un timp, în care au stat îmbrățișați, fără sa vorbeasca, doar mangaindu-se, Eric se gândea serios ca ea sa-si pună un sterilet, altfel, va fi câte un copil pe an. La felul în care o dorea, sexul era ceva la ordinea zilei. De multe ori, era inițiat chiar de ea. Nu se saturau unul de celalalt, doar în ultima perioada făceau sex mai rar. Era unul din motivele pentru care ea era nemulțumită și frustrata, dar era greu sa găsească o poziție confortabila pentru ea. Oricum, va urma o perioada de mult sex oral, pana medicul le va da unda verde, după naștere. Eric se amuza în sinea lui. Se întreba cum va face ea fata.
   În noaptea aceea îl mai solicitase o data, iar el ii oferise alinarea după care tanjea ea. Ar fi făcut orice ca ea sa se simtă mai bine. Ceea ce avea de făcut, era elixir pentru sufletul și trupul lui. De fapt, ea era elixirul lui. Sensul vieții lui, motivul fericirii lui.
   În dimineața aceea, Scarlett se trezește cu contracții dureroase. În sfârșit, momentul venise. Emoții, temeri, un amalgam de trăiri și senzații pune stapanire pe ea.
   - Eric, îl striga ea ușor, sa îl trezească.
   - Da? Șoptește el somnoros.
   - Trebuie sa mergem.
   - Unde? Întreabă el răgușit, intrând în alerta.
   - La spital. Răspunde ea calma.
   - Vine? Întreabă el sărind din pat.
   - Da, în sfârșit vine. Spune ea râzând fericita.
   - Ok, repede, imbraca-te...
   - Întâi fac un dus, apoi mergem, îl oprește ea din agitație.
   - Pai, ai timp de asa ceva? Întreabă el uimit.
   - Sigur ca am, încă nu s-a rupt apa. Răspunde ea și se da jos din pat.
  Eric întra cu ea la duș, ca o cloșcă grijulie, o spala el. Pe când o sterge cu grija, i se rupe și apa.
   - Ok, spune ea privind la mica balta de la picioarele ei, acum trebuie sa ne grăbim.

                         SFÂRȘIT