PÂNZA DE PĂIANJEN (I)

DOUĂZECI ȘI DOI

   - E mâncarea noastră, anunță el si își trage bermudele.
   - Când ai și comandat? Întreabă ea, aranjandu-si rochia.
   - Între timp. Răspunde el zâmbind.
   Mâncară cu pofta, în liniște, flamanzi și ingandurati. Nici unul nu îndrăznea sa spună ce gândea. Scarlett începea sa fie cuprinsa de teama. Știa ca nu va sfârși bine dacă va continua asa. Cat putea dura toată nebunia asta? Încă o zi, doua? Apoi, când fiecare își va vedea de drumul lui, ce se va intampla cu ea? I se va rupe sufletul în bucăți și inima ii va sangera. Era prea prinsa. Era bine prinsa în pânza lui, tesuta cu grija în jurul ei.
   - Ti-ai consultat agenda? Întreabă el, punând sare pe rana.
   - Maine trebuie sa plec, răspunde ea repede, poate prea repede.
   Eric își ia caserola goala și merge sa o arunce la gunoi. O trântește în coșul de gunoi și se intoarce la masa, alături de ea.
   - Atunci, mâine plecam. Spune el și își sprijină coatele pe masa, impreunandu-si mâinile sub bărbie. Privirea lui o iscodea, o rascolea și o agita.
   Scarlett începe sa-si frământe mâinile, pe masura ce simțea nodul din stomac cum ii urca în gat. Pana la urma, nu mințise, trebuia sa plece  cât mai repede, sa se întoarcă la viata ei cât mai urgent. Sa lase în urma aceasta aventura intensa. Pentru ca ea nu știa sa aibe aventuri. Ea punea suflet în tot ce făcea, tocmai de aceea trebuia sa se depărteze de el.
   - Atunci, merg sa-mi fac bagajul, spune ea, ridicandu-se de la masa, simțind ca nu mai e nimic de zis.
   - O sa mi-l fac și eu, anunță el si amândoi se îndreaptă spre dormitor.
   Era o situație ciudata, cel puțin pentru ea. Cu puțin timp în urma o făcuse sa tipe în delirul orgasmului, iar acum își făceau bagajele. Enervata, își trântește puținele lucruri scoase din trolerul ei, înapoi în valiza aproape pregătită. Nu avea mare lucru de strâns, Eric nu i-a dat ocazia sa scoată tot din bagaj, nici nu a avut nevoie. Nu știa ce ar mai fi de făcut sau de zis, o data ce zarurile au fost aruncate. Eric își îndeasă câteva tricouri intr-o geanta de umăr și asta a fost tot. El își permitea sa își tina schimburi acolo, doar era casa lui.
    - Bănuiesc ca vrei sa pleci la prima ora, spune el pe un ton ironic.
   - Da, ar fi bine.
   - Eu am impresia ca fugi de mine, pana la urma. Ce s-a întâmplat, totuși?
   - Nu s-a întâmplat nimic, doar trebuie sa ajung sa îmi caut chirie.
   Eric o privește întrebător, dar ea nu avea chef de dat prea multe explicații.
   - Trebuie sa fiu în ordine cu toate, pe când încep munca sa nu am alte griji.
   - Și de ce nu poți locui unde ai locuit pana acum?
   - Nu pot, bine? Trebuie sa ma mut singura. Spune ea exasperata.
   Eric nu vrea sa forțeze nota, știa ca e ceva mai mult de atât, dar o lasă balta, deocamdată. Nu avea de gând sa strice ultima seara.
   Ocolește patul și vine în dreptul ei. Scarlett își da capul pe spate sa-l poată privi. El o cuprinde cu bratele puternice si o strânge la piept.
   - Nu știu ce-ti imaginezi ca se va întâmpla când vei ajunge acasă, dar îți garantez ca nu vei scăpa de mine, dacă asta îți pui în plan.
   Ii simte trupul incordandu-se și rade încetișor.
   - Asta crezi ca faci, nu-i asa? Întreabă el amuzat. Crezi ca poți fugi de mine.
   - Nu fug de tine, șoptește ea cu nasul în pieptul lui. Îmi vad de treburi. Trebuie sa am grija de mine, nu?
    - Da, de acord. Raspunde el și ii pune palmele pe obraji, obligand-o sa-l privească.  Ochii lui o priveau intens, infiorand-o. Gura lui se apleaca peste a ei, cuprinzandu-i buzele cu lăcomie. Buzele acelea pline și moi după care tanjise din prima clipa. Le savura ca pe un desert delicios. De acolo, pana în pat, nu mai era decât un singur pas. Scarlett este din nou uimita de virilitatea și vigoarea lui. Nu a avut de gând sa mai facă dragoste cu el. Sa facă dragoste? Ce ciudat suna. Dar asa se simțea cu el în pat. Asa o făcea sa se simtă. Nu a avut de gând sa petreacă o noapte torida, de neuitat, alături de el. Dar pânza lui era tesuta bine în jurul ei. Nu putea sa rupă nici măcar un firicel. Nu-i putea rezista. Asa ca noaptea trecuse repede, lasandu-l sa o poarte pe culmile plăcerilor, aducand-o aproape de leșin. Asa cum ii promise. Prea puțin dormise. Printre frânturi, cât o lăsase el sa se odihnească. Era ireal ce se întâmpla și cumva, nu putea sa creadă ca toate astea i se întâmplau ei. Mai mult decât atât, avea impresia ca visează, ca se va trezi în curând dintr-un vis frumos și se va lovi crunt de realitate.
   Asa se trezește înainte de zorii zilei, cât încă era întuneric, în briza răcoroasă si fum de țigară. Deschide ochii somnoroasa, obosita, derutata și clipește des prin întunericul din încăpere, încercând sa-si obișnuiască ochii cu bezna. Reușește sa distingă balconul larg deschis, de acolo venind și fumul de țigară. O luminița minuscula, roșiatica, ii atrage atenția. Se aprinde scurt și se estompează brusc. Jarul de la țigara lui. Își înfășoară cearceaful în jurul corpului și se da jos din pat. Eric era așezat pe fotoliul de pe terasa și o privea pe ea. Se îndreaptă cu pași nesiguri spre terasa, realizând ca el statea acolo de când adormise ea și o privise dormind. Arunca o privire incruntata la scrumiera plina și se așează pe fotoliul alăturat. Eric nu spunea nimic, doar fuma îngândurat.
   - De când ești aici? Întreabă ea încet.
   - De când ai adormit. Vine răspunsul la fel de incet.
   - De ce?
   - Pentru ca îmi făcea placere sa te privesc dormind liniștită.
   - De ce fumezi?
   - Pentru ca te priveam dormind și ma întrebam când o sa te mai vad asa? Dormind în patul meu...
    - Cred ca știm amândoi răspunsul. Spune ea precauta.
   - Eu știu, tu nu sti. Spune el trgand din țigară.
   - Cum asa? Îndrăznește ea sa forțeze nota.
   - Credeai ca te întorci acasă și totul se termina aici? Răspunde el cu nota de amenințare în voce.
   - Este cel mai logic lucru la care ma pot gândi, șoptește ea cu voce tremuranda.
   - Mai gandeste-te, pustoaico, spune el aplecandu-se sa stingă țigara în scrumiera. Sa nu-ti imaginezi ca scapi asa ușor de mine.
   - Dar... Nu ma gândeam sa scap de tine. E doar firul logic pe care îl vad de urmat.
   Scarlett era derutata, confuza, nu stia ce sa mai creadă sau la ce sa se aștepte mai departe. Eric era un bărbat imprevizibil, intr-adevat, dar era normal ca drumurile lor sa se despartă. Nici nu știa în ce oraș locuia el.