PÂNZA DE PĂIANJEN (I)

PATRUZECI ȘI OPT

   - Ti-am luat sânge pentru niște analize de rutina și rapide. Imediat primim rezultatul de la laborator și îți explic puțin cum stau lucrurile, ma întrebi orice ai nevoie sa ști și pe urma putem începe procedura.
   Doctorul vorbea, dar ea ii auzea doar vocea, nu și cuvintele. În sufletul ei începea sa încolțească tot mai mult îndoiala. Se îndoia ca era cea mai buna decizie. Decizia unui las. Și se îndoia ca va putea trai în pace cu ea însăși, pe urma. Trebuia sa plece de acolo. Încă nu se întâmplase nimic. I-au luat doar niște sânge. Încă avea timp. Dar în ea se dădea o lupta crâncenă. Era sfâșiată între dorinta de a păstra copilul, care era complet nevinovat și avea dreptul la viata. Cine era ea sa i-o curme? Și mai era rațiunea care ii dicta ca nu avea dreptul sa aducă pe lume un copil dacă nu ii putea oferi un cămin și stabilitate. Ca nu avea dreptul sa chinuie un suflet nevinovat, sa ducă o viata plina de violenta și incertitudine. Viata care ii va fi amenințată, asa cum era a ei, acum.
   Brusc, ușa cabinetului este trantita de perete și înăuntru își face apariția Eric, vijelios, cu ochii injectați, cu maxilarul strâns inclestat. Emana forta și furie prin toți porii.
   - Da-te jos de pe patul ala! Ii spune ei printre dinți, mocnind de furie. Acum, Scarlett era de-a dreptul speriata. Era impietrita acolo. Nu reușea sa schițeze nimic.
   - Acum! Urla el, parca scoțând flăcări pe nări. Niciodată nu îl văzuse atât de furios. Și știa ca era un bărbat imprevizibil. Dacă se uita mai bine, putea sa vadă fumul care ieșea din nările lui.
   Temătoare, intimidata, ea coboară de pe pat și rămâne în picioare.
   - Nu știu cine te crezi sau unde... începe doctorul după ce își iese din soc, dar Eric îl intrerupe spumegand:
   - Nu ma cred nimeni. Eu sunt Eric Richards și aceasta e soția mea! Scarlett Richards!
   Eric ii lasă câteva secunde sa rumege informația, apoi continua cu ochii la soția lui, îngrozită și impietrita:
   - Soția mea va veni cu mine acasă, acum. Și dacă vrei sa mai practici meseria asta, îți sugerez sa nu mai scoți un cuvânt!
   - Sa zici mersi ca nu ai apucat s-o atingi, în vreun fel, spune Mark amuzat. Te împușca direct în cap.
   Doctorul ii privea îngrozit pe cei doi. Bineînțeles că auzise de Eric Richards, tocmai de aceea era îngrozit.
   Privirea tăioasa a lui Eric, îndreptată spre ea, era ca un pumnal ce ii sfâșie sufletul. În ochii lui verzi se citea acuzare, reproș, dezgust... ura.
   Greu, încet, ca un condamnat la spânzurătoare, Scarlett înaintează spre el cu pași mărunți. Când ajunge în dreptul lui, el o prinde de brat și o conduce la mașina lui. După ce e instalata și cu centura pusa, pornește cu viteza spre casa. Tot drumul l-au parcurs în liniște, doar suspinele ei se auzeau din când în când. Eric strângea volanul de parca ar vrea sa-l rupa în bucăți. Erau urmați de ceilalți. Nu mai mergea nimeni nicăieri. Toate vor trebui sa aștepte pana ii va baga mințile în cap la pustoaica asta.
   Ajunși acasă, el o taraste pe scări pana în camera ei. Acolo închide ușa și urla la ea:
   - Nu pot sa cred! Aveai de gând sa faci avort, fără știrea mea?! Chiar ai crezut ca iti va tine figura?! Ce te făceai dacă aflam după ce finalizai măcelul?! Cum îmi puteai explica ca mi-ai ucis copilul?!
   Lacrimi mari se rostogoleau pe obrajii ei și nu putea vorbi din cauza sughiturilor.
   - Cum ai putut, Scarlett?! Cum ai putut sa te gândești la asa ceva? Nici nu vreau sa-mi imaginez ce se putea întâmpla dacă aflam după! Pentru ca ești conștientă ca aflam!
   Eric își trece mana prin parul scurt, își descheie nasturii de la cămașă, se plimba de colo, colo, agitat, nervos, intr-o stare în care ea nu-l mai văzuse.
   - De ce, Scarlett?! De ce?! Striga el cu ochii umezi.
   Simtindu-se datoare cu o explicație, ea încearcă sa vorbească, dar nu-si găsea cuvintele. Nici un sunet nu ieșea din gatul ei.
   - De ce?! Urla el din nou.
   - Pentru ca m-am speriat! Reușește ea sa rostească.
   - Te-ai speriat! Nu înțeleg. Fa-ma sa înțeleg. El se oprise în fata ei și o privea ca pe un gândac.
   - M-a speriat ideea de a avea un copil. Ideea de a-l avea intr-o căsnicie lipsita de statornicie și iubire. Sa ducă viata pe care o duci tu. Sa încerce alții sa-ti facă rău prin el.
   Acum ea striga la el, nervoasa ca a pus-o în situația asta. Dacă o proteja, nu era acum în situația asta.
   - Ce dracu tot vorbești acolo?! Căsnicie lipsita de statornicie? Lipsita de dragoste? Tu chiar nu vezi ca m-am luptat în tot timpul asta sa te țin în siguranță? Sa elimin orice amenințare din viata ta? Tu chiar nu ai auzit când ti-am spus ca te iubesc?! Te iubesc, fir-ai tu sa fii! Ce nu înțelegi? Cum sa îți desenez?! Te iubesc, femeie! Și m-am străduit sa te las insarcinata, pentru ca îmi doresc copii cu tine și o viata normala cu tine! Mai am puțin de lucru, dar voi reuși sa înlătur orice umbra sau nor de pe cerul nostru.
   Își rupe cămașa de pe el, o izbește de podea și scoate un răcnet animalic.
   Speriata, Scarlett se da doi pași înapoi. Probabil o va rupe în bucăți, la cât era de nervos.
   - Ti-am spus ca nu trebuie sa te temi de mine, ii spune el gâfâind. Nu ti-as face rău. Te iubesc, femeie! Pricepi?! Și copilul ce mi-l porți... E și al meu, nu numai al tău. Ma întrebi înainte de a lua orice decizie cu privire la el. Hotărâm amândoi, împreună! E clar?!
   Ea da repede din cap. Nu putea sa vorbească. Lacrimile o inecau, nodul din gat o sugruma, parca nici sa respire nu mai putea.
   Cu o ultima privire plina de reproș, Eric iese din camera, trântind ușa după el, lasand-o singura sa-si plângă amarul.
   Scarlett se prăbușește la podea si începe sa plângă incontrolabil. Nu știa ce o durea mai tare. Ura din privirea lui sau ca a fost pe punctul de a-si ucide propriul copil. Cu sânge rece. Și asta cu ce o făcea mai diferita de el? Diferența era mare. El ucide oameni care ii fac rău lui sau celor dragi lui. Ea urma sa-si ucidă propriul copil. Cine era monstrul acum?