Embrace of Darkness

Capitolul 1

„Ploaia cade din ceruri ca o cortină grea de lacrimi, ascunzând lumina zilei și aducând cu sine o melancolie adâncă. Fiecare picătură este o amintire a durerii, o poveste nerostită de suferință, șoptită doar de vântul rece. Ploaia curăță pământul, dar nu poate spăla umbrele ce trăiesc în inimile noastre."

Sub luminile orbitoare ale podiumului, totul strălucește într-o atmosferă de fascinație și strălucire. Emoțiile mă copleșesc, iar picioarele îmi tremură precum frunzele în vânt. Fiecare pas al meu este precis, calculat, iar fiecare mișcare trebuie să fie perfectă. Cu toate acestea, agitația din interior mă împiedică să mă bucur pe deplin de moment. Sunt considerată regina incontestabilă a modei, cu un chip angelic și o prezență hipnotică, așa cum mă descriu marile emisiuni televizate.

Încerc să pășesc cu grație, dar agitația din interior se face simțită, unghiile îmi pătrund în carne, dezvăluindu-mi starea de neliniște. Cuvintele mătușii mele îmi răsună în minte: "Balansează-ți soldurile, lasă-ți părul să fluture în vânt, calculează-ți pașii până la finalul podiumului și apoi pozează. Zâmbește larg, ca și cum ai arăta dantura perfectă, joacă-te cu șuvițele întunecate și trimite pupici în aer admiratorilor."

Fotografii sunt pregătiți și ei pentru a surprinde fiecare mișcare, fiecare unghi și fiecare detaliu, inclusiv eventualele greșeli. Chiar dacă aș vrea să îmi pot vedea spectatorii, lumina orbitoare îmi îngreunează vederea. Trimit un ultim pupic în aer și mă întorc spre culise cu aceeași neliniște și emoție prezentă în corp.

Respir adânc, eliberând aerul pe care l-am ținut în plămâni pentru a arăta cât mai bine, cât mai subțire, cât mai fascinantă. A fi model înseamnă să te înfometezi și să-ți oprești plăcerea de a savura gusturi. Am învățat asta încă de la o vârstă fragedă, însă, în acest moment, se pot vedea, cu ochiul liber, meritele. În timp ce adolescentele se îndopau cu ciocolată eu trăgeam de mine pentru a m-ai sări peste o masă.

-Felicitări! Ai fost superbă, drăguțo!

Teressa, fata de la costume, îmi pișcă obrajii de entuziasm ca mai apoi să îmi cuprindă încheietura strâns forțându-mă să o urmez. Aș vrea să o opresc măcar câteva secunde pentru a-mi recupera respirația însă este imposibil. Mai ales când Lucia Belmondo este numai ochii și urechi.

Mătușa mea, Lucia, este o faimoasă creatoarede modă, al cărui renume a reverberat în întreaga industrie, propulsându-mă pe mine, nepoata ei favorită, în lumina reflectoarelor și în cariera de model. Moștenirea ei artistică și conexiunile ei valoroase au fost adevărate pietre de temelie în drumul meu către succes. Fiind deja un maestru al culiselor acestei lumi glamour, Lucia m-a ghidat cu o mână sigură și grijulie, familiarizându-mă cu toate subtilitățile și capcanele acestei profesii sofisticate.Încă de la primele mele defilări pe podium, prezența și sfaturile ei au fost neprețuite. Lucia mi-a deschis porțile spre cele mai prestigioase prezentări de modă și m-a introdus în cercurile elitiste ale industriei.

-Eri stupenda, nipote mia! (Ai fost superbă, nepoata mea!). Sărutul ei ușor pe obraz și îmbrățișarea caldă îmi aduce aminte inevitabil de mama, care își petrece viața în Italia alături de tata.

-Mulțumesc, însă fără tine n-aș fi reușit! Îi ofer un zâmbet clar ca mai apoi să fiu împinsă din nou pe scenă pentru finalul spectacolului.

~~~

Wow! Chiar trebuie să îmi refac manichiura cât de repede posibil. Vocea critică din capul meu începe să se certe cu mine însămi, acuzându-mă că am neglijat această îndatorire esențială. Norocul face că am căscat și mi-am dus mâna la gură; altfel, n-aș fi observat această problemă curând. Manichiura impecabilă este un detaliu esențial în viața mea, mai ales când sunt fotografiată din toate unghiurile în orice moment al existenței mele.