Embrace of Darkness

Capitolul 6

Dimineața de după cursă a început într-o notă tensionată. Părinții noștri aflaseră azi-noapte despre escapada noastră și ne-au certat destul de tare. Mai bine spus pe mine, căci Matteo este moștenitorul. Nu mi-am dorit să le provoc îngrijorare, dar nu regret experiența. După ce m-am înfruntat cu reproșurile lor, mi-am început rutina de dimineață, sofisticată și diversificată, așa cum mă reprezenta.

  Am făcut o baie lungă, înconjurată de aburii liniștitori ai apei fierbinți și de aromele delicate ale uleiurilor esențiale. M-am îmbrăcat într-o rochie elegantă, dar practică, și mi-am pieptănat părul până când a strălucit ca mătasea. Mi-am aplicat machiajul cu precizie, fiecare linie trasată perfect pentru a-mi sublinia trăsăturile. Am aplicat câteva pufuri din parfumul cu note de vanilie, preferatul meu.

  Odată ce am fost mulțumită de aspectul meu, am decis ca este timpul pentru micul dejun. Însă cadoul lăsat în mijlocul patului m-a făcut să mă blochez.

  Am simțit un fior rece pe șira spinării. Privirea mi s-a fixat imediat pe pat. Acolo, pe cearșaful alb, zăcea un craniu, înconjurat de pete roșii.

  M-am oprit brusc în pragul băii, inima bătând nebunește în piept. Am simțit cum un val de panică mă cuprinde, picioarele mi se înmuiaseră, iar respirația devenise rapidă și sacadată. Tremuram vizibil, incapabilă să îmi dezlipesc privirea de la acea imagine grotescă.

  Am reușit cu greu să articulez câteva cuvinte, chemând bodyguardul care păzea ușa camerei mele. În câteva momente, ușa s-a deschis brusc și doi dintre bodyguarzii, cei care vin cu mine peste tot, au năvălit în camera, privirile lor se îndreptându-se imediat spre pat. Paolo se apropie privind cu atenție obiectul. Se aplecă, examinându-l cu atenție, apoi îl ridică cu delicatețe.

  —Ce naiba...? murmură el, privind cum gura acestuia se deschide lăsând la vedere un bilețel, împăturit cu grijă într-o culoare superbă de vișiniu asemănătoare cu cea a petelor de pe cearșaf.

  Privirea lui se întâlni cu a mea și îmi întinde biletul pentru a-l citi.

„Aceasta este doar prima dintre multele umbre care te vor înconjura. Fiecare pas pe care îl faci, fiecare respirație, va fi supravegheată. Nu există scăpare, doar o amintire constantă a puterii mele. Vei învăța să trăiești în frică, pentru că eu sunt teroarea din noapte, iar tu ești ținta mea. Ai grijă ce dezvălui. H"

Am simțit cum o răceală se răspândea în întreaga mea ființă. Cei doi se agitau, vrând să îi spună tatei, dar i-am oprit la timp. Nu îmi permiteam să mai greșesc. Hael era cu adevărat periculos, însă nu știu adevărate lui intenții. De aceea trebuie să fiu cuminte. Mă simțeam vulnerabilă și expusă, știind că Hael era undeva acolo, pândind din umbră, controlând fiecare pas al meu.

Am încercat să îmi revin cat mai rapid, însă mișcările mele parcă erau încetinite, iar în mintea mea trona mesajul primit. Am plecat apoi spre atelierul Lucia, un sanctuar de creativitate și rafinament, la fel de tulburată.

  Lucia mă întâmpină cu un zâmbet cald și o ceașcă de cafea aburindă. Ne așezăm în liniște, savurând băutura aromată și începând o discuție aprinsă  despre viitoarea prezentare pe care o aveam în minte. Încerc să mă concentrez cat de mult pot pe vorbele ei. Este ultima mea săptămână a modei, luna viitoare, iar după se va anunța modelul anului. Am muncit mult pentru asta și sper să se vadă roadele. Nu pot distruge totul acum!

—Ma asculți scumpo? Mă întreba mângâindu-mi blând încheietura.

—Da, sunt doar obosită și bulversată, îi răspund încercând să scot cel mai bun zâmbet al meu.