Embrace of Darkness

Capitolul 16

  Stau pe balconul întunecat al conacului, cu Natalia alături. Lumina lunii se reflectă slab pe fațada veche, iar aerul răcoros al nopții îmi aduce o ușoară senzație de calm. Au trecut cinci zile de la seara în care am anunțat că eu și Hael suntem căsătoriți și de la aceea dimineață misterioasă. Ulterior relația noastră nu s-a răcit complet, dar ceva s-a schimbat și nu îi cunosc cauza. Iar asta mă frustrează.

  Fumul de țigară proaspăt aprinsă se ridică leneș în aer, formând spirale fragile care dispar în întuneric. Natalia, cu o privire contemplativă, trage din țigară și privește spre grădina imensă de dedesubt.

  —Nu știu sigur dacă ești aici pentru mine sau pentru Zayn, îi spun dintr-o dată rânjind când capul îi se întoarce rapid spre mine privindu-mă ca pe o mumie. Ochii ei scânteiază ușor în lumina difuză.

  —Poate pentru amândoi, răspunde ea cu un zâmbet enigmatic. Nu poate să ascundă ceva ce este atât de evident. Mai ales de mine.

Zayn, mereu amuzant și plin de viață, a fost ca o rază de lumină în aceste zile. Îi contrastează perfect pe Eamon și Caius, prietenii apropiați ai lui Hael, care sunt la fel de întunecați și misterioși ca el. Deși am învățat să-i tolerez, prefer mereu compania lui Zayn. E ceva reconfortant în felul lui de a fi, un umor care desființează tăcerea apăsătoare a conacului.

  —Nici eu nu știu căruia dintre noi oferi mai multă atenție. Mie sau lui Hael, contraatacă aceasta zâmbind cu gura până la urechi.

  —Eu sunt soția lui. Trebuie să îi ofer atenție, continui și îmi dau ochii peste cap.

  — Măcar eu l-am ales pe cel amuzant și plin de energie. În schimb Hael, Eamon și Caius... sunt buni la ce fac, îmi spune Natalia, și își atinge țigara în scrumiera de lângă mine.

  —Adevărat. Însă Hael... Hael e diferit, adaug, inspirând adânc din țigară și eliberând un nor de fum.

—Normal ca îi iei apărarea! E soțul tău! Continuă să radă pe seama mea și o împing din joacă în umăr. Se preface rănită revenind mai apoi la a privi stele de pe cer.

  În ultimele zile, am avut ocazia să o cunosc și pe sora lui Hael, Isabella. La o cină de familie, m-a întâmpinat cu o privire rece, dar protocolară. Simt că nu mă place, dar mă acceptă. Nu știu dacă din frică pentru fratele ei sau doar din politețe, dar e acolo, prezența ei tăcută fiind mereu o enigmă.

  —Isabella nu ne place deloc, spune Natalia, parcă continuând firul gândurilor mele. Dar e loială familiei.

  —Nu trebuie să ne placă, îi răspund, aruncând chiștocul de țigară peste marginea balconului în speranța ca poate va pica in capul unui chel care ne păzește casa. Trebuie doar să ne accepte, continui și îmi las capul pe spate privind spre lună.

  —Mai mult pe tine ar trebuie! Aprob absentă din nou.

  Natalia zâmbește din nou, un zâmbet mic, dar sincer.

  —Și o va face. Pentru Hael.

  Privind în jos, în grădină, mă întreb cât de mult s-a schimbat viața mea într-un timp atât de scurt. Căsătoria cu Hael a adus cu ea o lume de întuneric și putere, dar și o rețea complicată de relații și loialități.

  —Vom vedea cum se va desfășura totul, spun. Întotdeauna vom vedea.

   Încă stăm pe balconul conacului, fumând în liniște și discutând despre ultimile zile, când un convoi de mașini apare în raza noastră vizuală, gonind pe stradă care duce la conac. Mă panichez la început, inima îmi bate nebunește, dar pe măsură ce mașinile se apropie, muzica puternică ce răsună din ele și modul jucăuș în care se deplasează mă liniștesc. Îmi dau seama că sunt ei – Hael, Zayn, Eamon și Caius.