Embrace of Darkness

Capitolul 47

Seara evenimentului a sosit și emoțiile sunt la cote maxime. Mă aflu în mijlocul sălii, înconjurată de eleganța și opulența care par să fie un trademark al familiei Dumont. Hael stă lângă mine, emanând aceeași forță și magnetism cu care m-a cucerit din prima zi, deși nu am vrut să recunosc. Îmbrăcat într-un costum albastru închis, croit perfect pe trupul său atletic, arată impecabil, fiecare detaliu fiind atent aranjat. Părul lui este coafat, iar ochii săi scânteiază sub luminile candelabrelor, dându-i un aer misterios, dar și amenințător. Se vede clar că toți cei din jur îl respectă și se tem de el, dar pentru mine, el este totul.

  Rochia mea verde smarald, mulată pe corp, lasă loc de interpretări și atrage priviri. Materialul alunecă perfect pe pielea mea, subliniind fiecare linie a trupului. Este o creație deosebită, croită pentru această seară, pentru acest moment în care vom anunța lumii venirea viitorului moștenitor. Am ales-o cu grijă tocmai pentru a-mi scoate în evidență formele subtile care încep să se schimbe odată cu sarcina. Deși burtica abia începe să fie vizibilă, simt cum toate privirile din sală se ațintesc asupra mea și a lui Hael, exact așa cum trebuie.

Muzica începe să răsune ușor, notele unei melodii lente, senzuale, umplând aerul. Este semnalul nostru. Ca la fiecare eveniment, organizatorii sunt cei care deschid petrecerea cu un dans. La fel cum facem și noi. De data aceasta însă, dansul nostru are o încărcătură diferită, este o celebrare tăcută a noii vieți pe care o purtăm în noi, o legătură care ne unește și mai mult.

  Hael își așază mâna ferm pe talia mea și mă atrage aproape de el. Simt căldura corpului său și mirosul familiar care îmi dă întotdeauna o senzație de siguranță. Mă prinde cu blândețe de mână și mă ghidează cu o precizie perfectă, iar eu îi urmez pașii fără ezitare. Dansul este lent, dar fiecare mișcare este o declarație. Îmi ridic privirea spre el și ochii noștri se întâlnesc. În acel moment, simt că toată lumea din jurul nostru dispare.

  —Ești minunată, îmi șoptește Hael, apropiindu-și buzele de urechea mea. Respirația lui caldă îmi mângâie pielea și mă face să tremur ușor.

  —La fel și tu, îi răspund, vocea mea abia dacă se aude. Inima îmi bate mai repede și nu știu dacă este din cauza dansului sau a emoțiilor care mă copleșesc.

  Mâinile lui se plimbă ușor pe spatele meu, iar eu îmi trec degetele prin părul său, fără să pot să-mi stăpânesc dorința de a-l simți mai aproape. Ne învârtim în ritmul muzicii, fără grabă, dar plini de o pasiune tăcută, știind amândoi că această noapte marchează un nou început pentru noi.

  —Toți te privesc, dar eu... doar eu am dreptul să te țin în brațe așa! Să te ating! Să te miros și să te fac să îmi strigi numele!

  Zâmbesc ușor, privindu-l în ochii aceia întunecați, care par să mă citească până în cele mai ascunse colțuri ale sufletului meu. Îmi aplec capul ușor pe pieptul lui, iar muzica ne ghidează pașii într-o mișcare lentă și senzuală.

  —Asta pentru că doar tu ești al meu, îi răspund, simțindu-mi vocea aproape tremurândă din cauza intensității momentului. Dar știi bine că nu e vorba doar de mine, nu? Întreaga sală va știi că vom avea un copil.

  Zâmbetul lui se lărgește, dar observ o lumină diferită în privirea lui, un fel de protecție aproape feroce, care mă face să-mi dau seama că între noi există mult mai mult decât un simplu dans.

  —Știu, îmi răspunde el încet, tonul lui fiind acum mai serios. Și tot ce îmi doresc e ca nimeni să nu te atingă, să nu vă atingă. Pe tine și pe copil. Nici măcar cu privirea!

  Îmi simt inima accelerând, și nu doar din cauza dansului. Atingerea lui, felul în care îmi strânge mâna puțin mai tare, cum mă apropie și mai mult de el, totul îmi transmite nu doar dragoste, ci și frică. O frică ascunsă, despre care nu vorbește.