Embrace of Darkness

Capitolul 21

  Sunt așezată în avionul privat al lui Hael, scufundată în tăcere. Cerul de afară e întunecat, iar norii par să ne izoleze de restul lumii, transformând această călătorie într-un drum fără întoarcere. Privirea mea este pierdută în peisajul obscur de dincolo de fereastră, în timp ce în interiorul meu totul pare la fel de întunecat și nesigur.

Hael stă lângă mine, tăcut, dar prezența lui e mai grea decât orice cuvânt. În ultima săptămână, a fost plecat ziua, dar nopțile și le-a petrecut în același pat cu mine. Fără să ne vorbim, fără să ne privim cu adevărat. Doar simțind răsuflarea lui la câțiva centimetri distanță, simțind tensiunea dintre noi ca pe o a treia prezență invizibilă, care ne ține împreună. Fiecare noapte a fost un amestec de familiaritate și distanță, de căldura corpului lui și răceala situației noastre.

Acum, în acest avion care mă duce înapoi în Italia, viitorul meu începe să se contureze alături de el, dar e un viitor plin de umbre.

  Comisia mă așteaptă să fac acest pas, să preiau puterea pe care, paradoxal, nu o voi deține cu adevărat. Pentru că, odată ce voi prelua frâiele, Hael va deveni automat capo di tutti i capi, iar eu voi rămâne doar o figură de fațadă. Știu asta și el știe asta. În lumea noastră întunecată, o femeie nu poate conduce. Dar o femeie poate fi folosită, poate fi manipulată, poate deveni un pion în jocul altora.

Viitorul meu este scris în tăcerea care ne înconjoară, în ochii lui care mă privesc fără a spune nimic, în acest avion care ne duce spre ceea ce trebuia să fie „acasă," dar care acum e doar o scenă pregătită pentru următorul act din această tragedie fără sfârșit. Inima îmi bate ritmic, dar nu de frică, ci de o înțelegere rece a ceea ce urmează. Și în tăcerea asta, în fața inevitabilului, mă simt mai singură ca niciodată.

Sunt îmbrăcată într-o rochie neagră din mătase, care îmi urmărește fiecare mișcare, ca o a doua piele. Materialul este fin și rece, reflectând o lumină mată, aproape sinistră, pe măsură ce se așază pe formele mele cu o precizie amenințătoare. Decolteul adânc este o declarație de putere feminină, iar mânecile lungi, ce se termină în dantelă delicată, ascund orice urmă de vulnerabilitate.

Machiajul meu este impecabil—ochii sunt conturați cu un negru intens, făcându-i să pară mai întunecați și mai pătrunzători. Buzele mele sunt vopsite într-un roșu sângeriu, contrastând violent cu pielea mea palidă, un contrast care sugerează pericol și seducție în egală măsură. Obrajii sunt sculptați subtil, conferind un aspect de duritate, dar păstrând în același timp un aer de eleganță rece.

Părul meu este aranjat într-o coafură elaborată, un coc perfect strâns, cu câteva șuvițe lăsate intenționat să cadă liber, ca niște umbre care se strecoară pe gâtul meu.

Un accesoriu din argint negru, cu forme gotice și cristale întunecate, strălucește slab printre bucle, oferindu-mi o aură de regină a întunericului. Fiecare detaliu este ales cu atenție, fiecare element al ținutei mele este menit să inspire teamă și respect.

Cobor din avion, braț la braț cu Hael, fiecare pas fiind o declarație de putere și control. Aerul de pe pista aeroportului italian este greu, încărcat de tensiune și de energia electrică a privirilor care ne urmăresc. În jurul nostru, o mulțime de gărzi de corp formează un zid viu, un cerc impenetrabil care ne protejează de lumea exterioară. Hael își menține mâna ferm pe brațul meu, un gest care pare protector, dar în realitate mă ține ancorată, mă reține ca o lesă invizibilă, întărită de toată autoritatea pe care o deține.

Convoiul de mașini ne așteaptă, aliniat perfect, mașinile negre ca niște umbre care ne vor purta spre inevitabil. Paparazzi sunt la marginea cercului, camerele lor clipind neîncetat, capturând fiecare mișcare, fiecare detaliu al coborârii noastre. Blitzurile luminează pentru o fracțiune de secundă furișul unui zâmbet pe fața lui Hael, unul calculat, menit să inspire o poveste de iubire ideală și inaccesibilă. Dar adevărul este cu mult mai întunecat. Mă simt ca un obiect expus în vitrină, vândută și cumpărată pentru cel mai mare preț, sub privirile unei lumi care nu cunoaște întunericul adevărat ce mă învăluie.