Embrace of Darkness

Capitolul 31

  Dimineața m-a găsit încă în brațele lui Hael, simțindu-i trupul cald lipit de mine, respirația lui lentă și constantă înfășurându-mi gândurile într-un fel de pace pe care nu o trăisem până acum. Mâinile lui sunt așezate protectoare pe abdomenul meu, exact așa cum fuseseră și în noaptea trecută, oferindu-mi acea liniște necesară care mă ajutase să adorm în cele din urmă. M-a uimit grija lui, modul în care fusese acolo pentru mine fără să ceară nimic în schimb, fără să-mi pună întrebări sau să încerce să forțeze. Știa când să fie tăcut, când să fie prezent fără a impune nimic. De ce să mint. Mi-a fost teamă de reacția lui. Dacă ne certăm din nou din cauză ca nu sunt însărcinată?

Îi simt căldura corpului și greutatea plăcută a brațelor lui, și mă întreb dacă și el se simte la fel de ușurat ca mine că nu sunt însărcinată. M-am bucurat, în tăcere, că nu trebuie să ne confruntăm cu o asemenea situație acum. Știu că durerile mele vor continua încă câteva zile, dar simplul fapt că știu că nu sunt însărcinată, mai mult de atât, că este doar menstruația obișnuită și nu începutul unei sarcini nedorite, mă face să mă simt mai ușoară, mai liberă. Nu sunt pregătită pentru un copil. Am abia 22 de ani. Poate el își dorește, e mai matur, mai mare cu șase ani. Poate simte nevoia unui conducător. Dar va trebui să aștepte până când sunt pregătită.

M-am ridicat încet din pat, mișcându-mă cu grijă pentru a nu-l trezi. L-am privit pentru o clipă, observându-i chipul adormit, liniștit. Este ceva neașteptat de vulnerabil în felul în care dormea, ceva care contrasta puternic cu imaginea lui de forță și control absolut pe care o proiecta atunci când e treaz.

Am plecat din cameră în liniște, pășind pe podeaua rece cu grijă, și m-am îndreptat spre baie. Închizând ușa în urma mea, am deschis robinetul și am lăsat apa să curgă, pregătindu-mi un duș cald, bine meritat. Am pășit sub jetul de apă, simțind cum căldura mă învăluie și cum tensiunea din corpul meu începe să se dizolve. Apa se lovea de pielea mea, curgându-mi pe trup în mici râuri calde care îmi alungau rămășițele disconfortului de ieri. În ciuda faptului că durerile aveau să continue câteva zile, îmi simțeam corpul mai ușor, mai liniștit. Eram recunoscătoare că menajera îmi făcuse stocul de absorbante — un detaliu mic, dar esențial, care îmi arătase cât de bine organizată este viața mea acum, chiar și în cele mai mici aspecte.

Odată ieșită din duș, m-am înfășurat într-un prosop pufos și m-am îndreptat spre dressing. Am ales ceva lejer de îmbrăcat, un trening din material moale care să nu-mi deranjeze prea mult abdomenul sensibil. M-am schimbat rapid, mișcările mele fiind line, silențioase, de parcă voiam să păstrez liniștea acelei dimineți.

Odată îmbrăcată, m-am sprijinit de tocul ușii, privindu-l pe Hael cum doarme. Și în somn, trupul lui părea mereu în alertă, mușchii definiți sub piele rămânând încordați, de parcă oricând ar fi putut să sară în acțiune. Tatuajele care îi acopereau o mare parte din corp păreau să-i dea un aer și mai întunecat, de parcă fuseseră sculptate acolo de vreun artist care cunoștea mai bine decât oricine ce înseamnă pericolul și puterea. Părul lui brunet era ciufulit, dându-i un aer oarecum rebel, iar buzele cărnoase, ușor întredeschise, trădau o liniște care m-a făcut să mă întreb ce visa.

Este un adevărat zeu al frumuseții, un zeu întunecat, care stăpânea această lume a umbrelor și pericolelor, iar eu mă simțeam inexplicabil atrasă de el, de tot ceea ce reprezenta.

Am pași mai apoi pe terasă lăsându-l să își continue somnul în timp ce eu mi-am aprins o țigară. Fumul țigării se ridică în văluri subțiri, topindu-se în aerul rece al dimineții, în timp ce stau sprijinită de balustrada terasei. Gândurile îmi sunt pierdute undeva departe, acoperite de liniștea care mă învăluie în acele momente. Fiecare tragere din țigară aduce cu sine o senzație de calm și claritate, un ritual tăcut care mă ajută să-mi pun ordine în gânduri.