Embrace of Darkness

Capitolul 4

Dimineața ma trezește într-un tumult de ploaie care lovește geamurile cu furie, sunetele ritmice reverberând prin apartamentul meu luxos. Telefonul de pe noptieră vibrează neîncetat, insistând să mă scoată din confortul somnului. Întind mâna cu un oftat și răspund, vocea mamei mele răsunând autoritară și intransigentă în ureche.

   — Zelmira, trebuie să te întorci în Italia. Este un eveniment important, iar prezența ta este indispensabilă, spune ea, fără nicio urmă de îndoială în ton.

  — Bună dimineața și ție, răspund somnoroasă, dar prompt, conștientă că refuzul nu este o opțiune. Dar totuși, cu cine vorbesc? continui pe un ton jucăuș, încercând să aduc un pic de umor în conversație.

  — Nu am timp, Zelmira, mai ales de imaturitatea ta. Totul trebuie să fie impecabil până mâine seară, răspunde ea clar și decisă, punând capăt jocului meu.

  — Te poți baza pe mine! îi răspund, închizând ochii pentru a mă bucura de confortul patului imens acoperit de cele mai fine lenjerii negre, cuibărindu-mă ca o pisicuță.

  — Mulțumesc. Să ajungi cât de repede poți și... mi-e dor de tine! Ultima ei replică mă înduioșează, topind ușor răceala inițială a conversației.

  — Așa trebuia să începi conversația, mama! continui răsfățându-mă în moliciunea patului.

  — Mai vorbim. Au venit cei cu florile. Nu le puneți acolo... pa, scumpo! O aud vorbind atât cu mine, cât și cu cei de la florărie care se ocupă de decorările pentru evenimentele familiei.

  — Pa, încerc să-i spun, dar nu sunt sigură dacă m-a auzit.

  Închid telefonul și mă ridic din pat, trăgând
perdelele de mătase pentru a privi cerul întunecat și plin de nori. Gândul de a mă întoarce acasă, în Italia, nu mă încântă deloc. Este ca și cum aș fi chemată înapoi în mijlocul unui vârtej de obligații și așteptări.

  Mă îndrept spre baie, lăsând apa fierbinte să îmi încălzească pielea și să îmi limpezească gândurile. După un duș lung și revigorant, îmi aleg hainele cu o minuțiozitate aproape ritualică: o rochie de mătase neagră, cu detalii fine de dantelă, asortată cu un sacou structurat și tocuri înalte. Bijuteriile discrete, dar de impact, completează ținuta sofisticată. Parfumul meu preferat, cu note de vanilie și lemn de santal, adaugă o ultimă tușă de eleganță.
În timp ce mă pregătesc, fata care se ocupă de curățenie intră în apartament.

   — Bună dimineața, domnișoară Moretti, spune ea cu respect, începând să adune obiectele împrăștiate prin cameră.

  — Bună dimineața, răspund absentă, gândurile mele încă fiind la telefonul de mai devreme. Asigură-te că totul este impecabil, adaug, vocea mea este calmă, dar totuși autoritară.

  Arunc o privire spre geam, unde ploaia continuă să cadă în rafale dense, acoperind orașul cu un văl gri și melancolic.

  — La ora aceasta se vine? o întreb cu aceeași autoritate, observând-o cum se fâstâcește în fața mea, căutând un răspuns.

  — Este ora stabilită, domnișoară. Ați schimbat cumva programul? mă întreabă cu ochii mari și speriați.
Mă uit la ceasul de pe perete, văzând că indică ora 12, ora stabilită pentru ea. La naiba, eu am greșit.

  — Probabil a uitat secretara mea să îți trimită emailul. De astăzi vreau să fii în casă la ora 10. Dacă se schimbă ceva, te voi anunța, încerc eu să dreg situația, scoțându-mă din belea.

  Nu mi-aș fi imaginat niciodată că am putut dormi atât, dar am fost prea extenuată după zilele încărcate.

  —O zi frumoasă, domnișoara!