Embrace of Darkness

Capitolul 49

  Fumul se împrăștie încet în jurul nostru, însă nu îmi pot lua ochii de la culoarea lui – cea mai frumoasă nuanță de albastru pe care am văzut-o vreodată. Inima mea bate cu putere, dar pe măsură ce fumul se împrăștie tot mai dens în aceeași culoare mă simt mai ușurată. „E băiat!", gândesc și simt cum o piatră grea mi se ridică de pe inimă. Respirația mi se relaxează și tot corpul îmi vibrează de bucurie. „E băiat!" repet în gând, încercând să realizez cu adevărat ce înseamnă.

Înainte să pot spune ceva, Hael izbucnește în strigăte de fericire. Îl simt cum se apropie, iar în următoarea secundă mă ridică de la sol punându-și mâinile sub fundul meu, rotindu-mă în aer ca pe un fulg. Strig și eu, însă sunt acoperită de râsul lui puternic și molipsitor. Îi simt mâinile calde și ferme, cum mă susțin cu ușurință, cum își înfige degetele în pielea mea cu grijă, de parcă ar vrea să mă protejeze de orice ar putea veni. Îmi sărută burtica acum față în față cu buzele lui.

—E băiat! E băiat! repetă cu vocea tremurând de emoție, aproape răgușită.

Îmi las capul pe spate și râd în hohote, copleșită de fericire. În brațele lui, mă simt ca acasă, iar pentru câteva momente, lumea din jurul nostru dispare. Încet, mă lasă ușor pe pământ, însă nu mă slăbește nicio clipă din brațe. Odată ce picioarele mele ating podeaua, îmi caută buzele și mă sărută cu o pasiune care pare să însemne mai mult decât toate cuvintele din lume. Îmi las mâinile să se prindă de gâtul lui, inima bătându-mi nebunește, și pentru câteva clipe, timpul pare să se oprească în loc.

—O să fie bine, îi șoptesc printre săruturi, simțind cum bucuria ne îmbrățișează pe amândoi. O să fie perfect!

Hael coboară apoi, îngenunchează în fața mea, iar ochii lui strălucesc de o iubire pe care nu am văzut-o niciodată atât de intensă. Își pune mâinile pe burta mea și o mângâie cu tandrețe, de parcă ar încerca să se conecteze cu fiul nostru chiar acum. Îi simt degetele tremurând ușor, dar pline de încredere.

—Hei, micuțule, îi șoptește Hael burticii mele, cu vocea atât de blândă încât simt cum îmi dau lacrimile. Acum știu cum pot să te alint. Leul meu mic!

Inima mi se umple de o căldură pe care nu o pot descrie în cuvinte. Îi simt respirația caldă pe piele, iar fiecare atingere a lui îmi dă fiori. În timp ce continuă să vorbească plin de iubire cu fiului nostru, îl mângâi încet pe cap, printre buclele lui răvășite. Mă simt completă, ca și cum viața mea nu ar fi putut fi mai perfectă decât acum.

Hael își ridică apoi privirea spre mine și îmi zâmbește. Ochii mei se umplu de lacrimi când văd câtă fericire și ușurare a adus asta pentru noi.

—Vom fi o familie minunată, spune el, iar eu îi răspund zâmbetului cu toată inima.

Apariția părinților noștri ne face să ne întoarcem privirea. Părinții mei sunt primii care ajung la noi, iar mama mă ia imediat în brațe, cu lacrimi în ochi.

—Felicitări, dragii mei! spune ea, cu vocea gâtuită de emoție. Abia aștept să-l cunosc pe micuț.

Tata mă strânge în brațe și îi simt mândria în fiecare cuvânt. Oricât se chinuie să se împace cu gândul îl văd fericit ca e bunic.

—Sunteți minunați amândoi. Veți fi părinți extraordinari. Mai ales tu, principessa!

Pe Hael îl îmbrățișează mama lui, cu fața radiind de bucurie. Îl strânge tare în brațe și îl mângâie pe spate, ca și cum l-ar fi așteptat toată viața să audă această veste.

—Sunt atât de fericită pentru tine, pentru voi, spune ea, iar Hael o îmbrățișează cu o tandrețe profundă.

James, rămâne mai rezervat, dar îi zăresc zâmbetul discret în colțul gurii. Îi dă fiului său o strângere de mână fermă, apoi se uită spre mine și îmi face un semn de aprobare. Nu e nevoie de cuvinte; în privirea lui, citesc o mulțumire și o mândrie pe care nu a exprimat-o niciodată atât de clar.