Embrace of Darkness

Capitolul 28

Aerul rece al dimineții îmi lovește pielea, trimițându-mi fiori pe șira spinării în timp ce privesc clădirea veche și abandonată din fața mea. Structura ei pare să sfideze gravitatea, cu ferestrele sparte și pereții scorojiti, ca un monstru adormit la marginea orașului, gata să se prăbușească la orice adiere de vânt. Încerc să îmi reprim tremurul care nu are nimic de-a face cu frigul, simțindu-mă străină în acest loc. Diavolul mă trezise devreme, fără avertisment, fără explicații, doar m-a scos din pat și m-a târât aici, în fața acestei ruine. Iar eu nu reacționez bine la zilele matinale.

—Ce căutăm aici? întreb, încercând să îmi păstrez vocea calmă, deși simt nodul de anxietate crescând în piept.

Îl privesc, încercând să descopăr vreo urmă de răspuns în ochii lui reci, dar el doar zâmbește, un zâmbet care nu ajunge la ochii lui. Cu pași măsurați, începe să meargă cu spatele, menținând contactul vizual, îndreptându-se spre clădirea care pare să amenințe că ne va înghiți amândoi.

—Aici voi vedea de ce ești cu adevărat în stare, îmi răspunde el, vocea lui profundă și amenințătoare făcându-mă să-mi încordez toate simțurile.

Înainte să pot reacționa, îmi cuprinde talia cu o ușurință intimidantă, trăgându-mă aproape de el și împingându-mă spre clădire. Mă las ghidată, simțind că nu am de ales, inima bătându-mi mai repede în piept.

Intrăm în clădire, și mă lovește un miros înțepător de umezeală și mucegai. Lumina dimineții pătrunde slab prin crăpăturile pereților, creând umbre amenințătoare pe podelele murdare. La primul etaj, suntem întâmpinați de o mulțime de bărbați musculoși, fiecare acoperit de tatuaje care îmi amintesc de propriu-mi tatuaj, simboluri de putere și loialitate. Privirile lor sunt dure, dar când îl văd pe Hael, își înclină capetele în semn de respect. Nu știu ce rol joc eu în toată această ecuație, dar când privirea lor se oprește asupra mea, un fior de teamă mă străbate, amestecat cu o satisfacție perversă că mi se recunoaște puterea.

Un bărbat mai în vârstă se desprinde din mulțime și se îndreaptă spre noi. Are o prezență impunătoare, trăsăturile aspre și chipul brăzdat de cicatrici spunând povești despre lupte vechi și vicii nemărturisite. Îi strânge mâna lui Hael cu o fermitate bărbătească, un ritual care denotă respect reciproc și poate ceva mai mult.

—Totul e pregătit, Stephan? întreabă Hael, iar bărbatul, pe care îl aud numit Stephan, îi răspunde cu un zâmbet ușor viclean.

—Totul, până la ultimul detaliu, spune el, aruncându-mi o privire pe care o simt ca o greutate apăsătoare. Privirea lui încearcă să mă intimideze, să mă facă să mă simt mică, dar îmi ridic bărbia și îi țin piept, aruncându-i înapoi o privire la fel de tăioasă.

—Te crezi tare? spune el, încercând să mă subestimeze, dar eu nu dau înapoi.

—Încercă să mă subestimezi, și vei regreta, îi răspund cu o voce sigură, surprinsă de propria-mi forță. Văd o scânteie de recunoaștere în ochii lui, o mică aprobare, chiar dacă nu o va admite vreodată.

Hael îmi prinde din nou talia, dar de data aceasta mișcarea este mai bruscă, mai autoritară, trăgându-mă către o ușă masivă la capătul camerei. O deschide cu un gest hotărât, iar un aer de familiaritate mă lovește imediat ce intrăm. Este un poligon de tragere, pereții sunt acoperiți de ținte, iar mirosul de praf de pușcă îmi invadează nările. Inima îmi sare o bătaie – acesta era un teren cunoscut pentru mine, un loc unde mă simt acasă.

—Ești pregătită să-mi arăți de ce ești în stare? îmi șoptește la ureche, tonul lui plin de o promisiune întunecată.

Mă îndrept către masa indicată, mâinile mele devenind brusc hotărâte. Cuprind o armă în palmă, simțind greutatea ei, un obiect care mi-a devenit familiar într-un mod pe care Hael nu l-ar putea înțelege complet. Am învățat să trag furând arme pe furiș când Matteo se antrena cu tata.
Nimeni nu m-a învățat cu adevărat; am furat aceste cunoștințe, mi le-am însușit fără drept poate. Căci o femeie nu are ce căuta cu arma în mâna. Italia protejează mai mult femeile decât orice altă țară în spatele căreia domnește această lume plină de întuneric.