Embrace of Darkness

Capitolul 13

Craniul aruncat lovește covorul alb cu un sunet înfundat, începând să se rostogolească încet, aproape hipnotic. Fiecare rotație dezvăluia o nouă fațetă a osului galben, contrastând sinistru cu puritatea imaculată a covorului. În lumina soarelui la asfințit, orbitele goale ale craniului păreau să mă privească fix, emanând o prezență malefică. Pe măsură ce craniul se rostogolea, lăsa în urmă urme întunecate, murdărind albul perfect cu umbre ale mortalității.

  Inima mi se opri pentru o clipă, conștientizând treptat că acest simbol al morții nu era doar un obiect inofensiv. Era un avertisment, un mesaj întunecat care îmi îngheța sângele în vene. Am înghițit în sec, încercând să-mi adun curajul să ridic privirea. Dar de data asta mesajul nu era pentru mine!

  În fața mea, întrupat din umbrele înserării, stă Hael Dumont, regele întunericului. Figura sa, înaltă și impunătoare, este învăluită într-un costum negru impecabil, iar ochii săi întunecați strălucesc cu o intensitate amenințătoare. Într-o mână ține pistolul fumegând, simbol al puterii sale mortale. Hael radiază o forță întunecată care pare să absoarbă lumina din jurul nostru, creând un contrast izbitor între el și decorul festiv al nunții.

  Inima mi se zbate frenetic în piept, iar spaima și ușurarea se amestecă în mintea mea. Kolya zace țipând de durere provenită din zona umărului sau. Sângele său a pătat fața de masă albă și rochia mea la fel de imaculată precum spuma laptelui, în timp ce invitații sunt paralizați de frică.

  Sentimentele îmi invadează colțul inimii, îmi strâng stomacul într-un nod de neliniște și așteptare. Mâinile îmi tremură ușor, iar respirația îmi devine sacadată, de parcă aș fi fost ținută sub apă și abia acum reușesc să ies la suprafață.

  Hael face un pas spre mine, fiecare mișcare fiind calculată, plină de o grație periculoasă. Privirea sa, intensă și implacabilă, mă fixează cu o determinare care mă face să simt că sunt singura persoană din lume care contează.

  —Diavolul a venit să facă ordine în propriul său iad! Voce sa dură și răgușită se aude intens în toată grădina conacului, iar privirea se plimbă nestingherită pe fiecare siluetă părtașă la destinul meu.

  Matahalele lui Kolya s-au năpustit asupra lui Hael, fiecare dintre ele părând mai monstruoasă și mai brutală decât cealaltă.
Cu fețele lor contorsionate de ură și mușchii încordați, păreau hotărâți să-l zdrobească pe Hael și pe oamenii lui. În aer plutea o tensiune palpabilă, ca și cum orice moment ar putea declanșa un cataclism.

  Hael, însă, nu părea afectat. Cu o privire rece și calculată, a făcut un pas înainte, înfruntându-i cu o calmă superioritate. Oamenii lui s-au așezat în poziții strategice, pregătiți să intervină la cel mai mic semn. L-am putut vedea și pe Zayn, însă zâmbetul i-a dispărut lăsând în urmă sa doar ură, calculând fiecare mișcare a adversarului.

  Primul curajos, nimeni altul decât Alexei,  s-a aruncat asupra lui Hael, dar cu un gest rapid și precis, Hael i-a prins mâna și i-a răsucit-o într-un unghi imposibil. Un trosnet asurzitor s-a auzit, iar uriașul a căzut la pământ, gemând de durere. Fără să-și piardă calmul, Hael a aruncat o privire amenințătoare celorlalți atacatori.

  —Cine urmează? a întrebat el, cu o voce gravă ce părea să răsune în întreaga încăpere.

  Matahalele s-au oprit pentru o clipă, ezitând, dar unul dintre ei a prins curaj și a atacat din nou. Cu o mișcare fluidă, Hael l-a lovit cu cotul în plex, urmat de o lovitură precisă în maxilar. Bărbatul s-a prăbușit inconștient la picioarele lui Hael.

  Între timp, oamenii lui Hael își făceau și ei simțită prezența. Fiecare mișcare este meticuloasă și eficientă, eliminând amenințările cu o precizie chirurgicală.