Embrace of Darkness

Capitolul 3

Ferrari-ul roșu al lui Lucas se oprește cu un huruit grav în fața clubului "Devil's Eyes", unul dintre cele mai exclusiviste sanctuare nocturne din inima orașului. Verișorul meu, cu un aer de gentleman desăvârșit, ne ajută să coborâm din mașină, tratându-ne ca pe niște regine și protejându-ne de obiectivele indiscrete ale paparazzilor. La brațul lui, noi trei strălucim ca niște constelații regale și pășim galant în club.

  Atenția primită este demnă de o familie regală. Toți cei prezenți se întrec să ne întâmpine, dornici de a schimba câteva cuvinte cu noi. Ador să fiu în centrul atenției, dar uneori tânjesc după intimitate, un lux rar de care nu m-am mai bucurat de mult timp.

  În Sicilia, eram mereu în vizorul camerelor de fotografiat, subiecte constante de discuție. Familia Moretti și scandalurile noastre erau pe buzele tuturor. Devenind un model internațional, nu am experimentat nimic nou în privința presei, doar că numărul celor care îmi cer autograful a crescut exponențial.

  — Zelmira Moretti, o plăcere să vă avem aici! Administratorul clubului, domnul Gunn, ne întâmpină imediat ce pășim în interior, cu o voce plină de respect și o privire pătrunzătoare.

  Atmosfera clubului, cu luminile sale întunecate și umbrele care dansează pe pereți, adaugă o notă de mister și pericol nopții. Simt privirile curioase și uneori invidioase ale celor din jur, dar mă mențin calmă și grațioasă, știind că în această lume, imaginea și prestigiul sunt totul.

Astfel de replici mă lăsau întotdeauna fără cuvinte, așa că aleg să aprob doar cu un zâmbet enigmatic și mă las condusă spre masa noastră, situată strategic într-un colț întunecat al clubului, de unde pot observa și analiza fiecare persoană din încăpere.

  Poate că în acest loc nu mă cunoaște toată lumea, dar nu las nimic la voia întâmplării. Întotdeauna sunt însoțită de doi bodyguarzi vigilenți, pregătiți pentru orice eventualitate, iar ochiul meu antrenat este mereu în alertă pentru a detecta orice potențial pericol, în special dușmanii tatălui meu. Mai puțin seara trecută când i-am obligat pe cei doi bodyguarzi să plece. Și atunci am avut cea mai mare nevoie de ei. Viața se joacă periculos cu mine!

  — Au renovat! strigă Natalia, încercând să-și facă vocea auzită peste muzica asurzitoare care inundă clubul.

  — Era și cazul! îi răspund eu, acomodându-mă pe canapeaua elegantă. Uneori pot fi o scorpie dacă vreau și am învățat să nu arăt atenție nimănui, pentru că altfel toți vor dori să îmi capteze interesul, iar timpul nu-mi permite astfel de luxuri. Exact asta se întâmplă acum.

  O tânără minionă se apropie cu pași repezi de noi, cu privirea fixată asupra mea. Se postează în fața mea, blocându-mi viziunea spre ringul de dans și spre intrare. Se fâțâie nervos, încercând să spună ceva, dar pare că și-a înghițit limba.

  — Bună! Într-un final, decide să spargă tăcerea și își recuperează curajul.

  —Bună! răspunde Natalia, conștientă că este momentul să intervină, știind prea bine că eu nu îi acord atenție.

—Domnișoara Zelmira, ați putea să-mi oferiți un sfat? Mă numesc Maria și îmi doresc enorm de tare să ajung model, continuă ea trăncăneala, cu o voce tremurândă de emoție. Eu, însă, nu îi răspund. Îmi întorc capul, fixându-mi privirea spre ringul de dans, unde sunt convinsă că am zărit o siluetă familiară, aproape demonică, mișcându-se printre umbre.

  —Domnișoara? Mă auziți? repetă acea voce enervantă, provocându-mi o repulsie crescândă. Nu înțelege că nu am timp de ea, că prezența ei este doar un zgomot de fundal în tumultul gândurilor mele.